Am avut ocazia să particip ieri la dezbaterea cu tema ”Capitalism – Socialism”, organizată de Centrul de Economie Politică și Afaceri „Murray Rothbard” și CrtiticAtac. Participanții la dezbatere au fost Bogdan Glăvan și Cosmin Marinescu, din partea Centrului Rothbard, și Victoria Stoiciu și Vasile Ernu, din partea CriticAtac. Meritoriu pentru o astfel de inițiativă este, cred, că pentru prima oară se așează la masă oameni cu opțiuni ideologice radical diferite și reușesc să ducă la capăt un dialog civilizat. Căci, după cum spunea Vasile Ernu, dacă până prin 2005 te prezentai în România ca intelectual de stânga riscai să ți se sugereze internarea în sanatoriu! Iată, fără îndoială, un semn de maturitate: cele două tabere se așează la masa dialogului, gata nu doar să plece cu ideile cu care au venit, ci, după cum au spus unii participanți, gata să-și privească critic propriile poziții și chiar să le schimbe!
Prima intervenție i-a aparținut Bogdan Glăvan, care a criticat măsurile de austeritate luate în Europa în perioada de criză și, la noi, de guvernul Boc. Din punctul său de vedere, aceste politici bazate în principiu pe creșterea taxelor (TVA) și tăierea veniturilor bugetarilor conduc la consolidarea statului și nu la diminuarea lui, așa cum s-a afirmat. De ce? Pentru că aceste politici sunt redistributive în sensul pervers al cuvântului, adică plasează costurile crizei pe umerii contribuabililor și nu în contul celor care s-au făcut vinovați de apariția crizei. Apoi, creșterea taxelor și scăderea veniturilor conduce întotdeauna la întărirea unui mic grup de influență în defavoarea puterii majorității. O astfel de politică de austeritate nu are cum să producă creștere și relansare economică. De aceea autorul a preferat să vorbească despre austeritate etatistă, pe care a plasat-o în opoziție cu austeritatea liberală. Austeritatea liberală este cea care reduce cheltuielile statului și are ca scop scăderea ponderii PIB-ului statului în economie, lucru care nu s-a produs nicăieri în această perioadă. A fost într-adevăr inedită și, în premieră pentru noi, această critică a politicilor de austeritate care vine din partea unui om ce se declară de dreapta!
A doua persoană care a luat cuvântul a fost Victoria Stoiciu, din partea CriticAtac. Pornind de la alianța general acceptată dintre democrație și capitalism, vorbitoarea a încercat să sublinieze că între cele două realități, despre care se spune că merg împreună, există o tensiune semnificativă. În timp ce capitalismul stimulează concurența și diferențierea individuală, democrația are la bază ideea de egalitate a tuturor indivizilor. În timp ce contractualismul pe o piață presupune acordul liber și voluntar al părților, democrația vine cu o logică legalistă, care impune limite libertății părților contractante (nu poți vinde și cumpăra orice). Văzută din acest punct de vedere, tensiunea dintre capitalism și democrație mi s-a părut că reia, într-un mod legitim, una din tensiunile despre care Tocqueville spune că sunt fondatoare pentru modernitate: cea dintre libertate și egalitate. Și, într-adevăr, societățile moderne viabile, sunt cele care au reușit un echilibru eficient între cele două tendințe.
Cosmin Marinescu a prezentat o serie de critici care se pun în general pe seama capitalismului: naște inegalitate și sărăcie, naște războaie, poluare, exploatare, degradare morală etc. Cu toate acestea, nu capitalismul este cel care a produs criza, ci ea e rezultatul unei expansiuni monetare fără precedent, cuplată cu o tendință de dezvoltare a „statului bunăstării” (credite bancare pentru oricine). Spre sfârșit, vorbitorul a încercat să ofere o definiție a capitalismului, însă atunci când a fost întrebat dacă a existat vreodată capitalismul în această formă, i-a fost destul de dificil să ofere un exemplu!
Ultimul dintre vorbitori, Vasile Ernu, a ținut să dea o veste buna capitaliștilor: Stalin s-a privatizat! Spre deosebire de colega și ante-vorbitoarea sa, Victoria Stoiciu, V. Ernu a ținut să precizeze că stânga actuală ar trebui să-și asume proiectul comunist. Din punctul său de vedere, comunismul nu a eșuat din cauza represiunilor, ci din cauză că s-a transformat într-un capitalism de stat. Societatea din ziua de azi trebuie să fie conștientă că drepturile care s-au obținut cu atâtea sacrificii începând cu secolul al XIX-lea sunt azi pe cale de se pierde. Aici intervine rolul stângii: de a lupta pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Libertatea pe care o propovăduiesc azi capitaliștii este prea scumpă, deoarece o bună parte a populației nu va mai avea în curând nici măcar șansa de a fi exploatată (vezi șomajul extrem de ridicat printre tineri în Occident)!
Spre final, aș putea spune că dezbaterea a fost o un succes, fie și prin prisma faptului că a reușit să aducă la masa dialogului cele două tabere. Altfel, există loc de îmbunătățiri.
Spre exemplu, când s-a încercat definirea celor doi termeni cheie ai dezbaterii, „Capitalism” și „Socialism”, de fiecare dată cealaltă tabără întreba: „Și unde a existata asta?” – semn evident al riscului ca definițiile oferite să se desprindă de realitate și să alunece spre utopie. Definițiile oferite selectau doar partea convenabilă a realității, introducând astfel o doză de arbitrar.
Liberalii și libertarienii au părut a fi destul de puțin conștienți de presupozițiile discursului lor. În momentul în care li s-a spus că „dreptul la proprietate” este un produs cultural au protestat vehement susținând că asta conduce la relativism. Sau când au fost întrebați ce semnificație are dreptul „natural” la proprietate nu au putut explica că sintagma este rezultatul unei filosofii politice a secolelor XVII-XVIII și a dezvoltării dreptului natural, domenii care au contribuit în mod esențial la construirea modernității.
Cei din partea stângă au părut ușor non-combat, poate și din cauză că numărul lor era unul restrâns, în comparație cu numeroșii și vocalii membri ai centrelor și institutelor de studii liberale. A existat și riscul divagării, poate și pentru faptul că temele au fost foarte generale și s-a recurs mult la argumentarea prin exemple, exemple care nu sunt relevante decât atunci când sunt bine plasate în context. De altfel, ni s-a promis că următoarea dezbatere va fi mai circumscrisă. Se va discuta despre proprietate și dreptul la proprietate. O așteptăm cu interes!
