Despre fata cu bendiță tricoloră din Covasna s-a discutat și ultra-discutat în perioada din urmă, evenimentul fiind trecut în planul doi abia de desfășurarea de sâmbătă a congresului PDL. Opiniile emise despre subiect au fost și ele dintre cele mai diverse, de la cele naționaliste și ultra-naționaliste, care apreciază curajul și patriotismul adolescentei, ridicând-o la rangul de simbol al României, până la cei care o consideră o puștoaică idioată care nu conștientizează consecințele gesturilor sale (S. Ioniță sau C. Ghinea). Alții în schimb, au crezut că este vorba despre un non-subiect, dar au ales să scrie despre el pentru a-i convinge și pe ceilalți că un non-subiect nu merită tratat! Au existat și opinii echilibrate, care consideră că Sabina e doar o adolescentă prinsă în vâltoarea urii acumulate de ce maturi și un subiect hrănit de șacalismul presei.
Personal, aș avea câteva remarci pe care toată această „desfășurare de forțe” mi le-a prilejuit. Cu câteva zile înainte de dezlănțuirea „furtunii” mediatice, pe 14 martie, APCRC a organizat o dezbatere cu tema „Inventarea Statului Națiune” – evenimentul neavând nici o intenție subversivă față de Ziua Maghiarilor, data aleasă fiind, vă asigurăm, o simplă coincidență! Una din întrebările adresate invitaților suna cam așa: Cum se împacă statul național, bazat pe o etnie, cu concepția asupra statului modern, bazat pe contractul social, care prevede drepturi egale pentru toți cetățenii săi?
Unul dintre răspunsurile primite afirma că în România problema ridicată de întrebare este una sensibilă deoarece există mulți români care nu-i consideră pe maghiari adevărați cetățeni, după cum există și mulți maghiari care, în virtutea aceluiași fel de a gândi, îi exclud pe români din comunitățile lor. Este vorba de același tip de gândire naționalistă care se reflectă în oglindă. Până când acest mod de gândire nu se va schimba, problema ridicată de întrebare este una foarte vie, și nu una teoretică.
Faptul că problema ridicată de întrebare este una vie a fost confirmat câteva zile mai târziu, când povestea Sabinei a apărut în mass-media. O adolescentă s-a simțit discriminată de colegii ei maghiari și a avut curajul de a-i provoca pe aceștia purtând o bendiță tricoloră chiar de ziua lor. Gestul a scos la suprafață fricțiunile existente de mai multă vreme între români și maghiari, fricțiuni hrănite de ura reciprocă a unora împotriva altora. Este posibil ca acest lucru să nu se mai repete? Din punctul meu de vedere ar fi posibil, dacă s-ar ajunge la o conciliere româno-maghiară ai cărei promotori ar trebui să fie în primul rând liderii politici. Ce anume ar trebui schimbat pentru ca această conciliere să poată avea loc? Aș încerca să enumăr câteva lucruri.
În primul rând comemorarea comună a victimelor masacrelor care s-au comis de-a lungul istoriei atât de maghiari împotriva românilor, cât și de români împotriva maghiarilor. Acest lucru poate duce la conștientizarea faptului că au existat victime nevinovate atât de o parte cât și de cealaltă, lucru care este desigur de dorit să nu se mai întâmple. Evenimentele neplăcute nu trebuie uitate, dar nici nu trebuie amintite pentru a hrăni ura. Ele trebuie comemorate pentru a hrăni compasiunea.
Românii să conștientizeze faptul că România Mare este produsul unei conjuncturi rezultate în urma primului război mondial, în care unul dintre învingători (W. Wilson) a susținut formarea noilor state în virtutea principiului auto-determinării naționalităților. A pune problema „Transilvania pământ unguresc” sau „Transilvania pământ românesc” nu duce nicăieri, deoarece în Transilvania au coexistat pașnic, de-a lungul timpului, atât românii cât și maghiarii. Pământul nu are etnie.
Maghiarii să conștientizeze faptul că Ungaria Mare nu a existat niciodată, un astfel de „stat” este doar o proiecție ideologică în capetele naționaliste ale unor lideri maghiari. Asumarea unei astfel de idei de către liderii maghiari nu poate decât să hrănească suspiciunea reciprocă. De asemenea, nici faptul că de-a lungul timpului în Transilvania nobilii erau maghiari iar majoritatea românilor erau iobagi, nu folosește la nimic. Nu cred că cineva mai visează la reinstaurarea unor realități medievale!
Conceptul de națiune prezent în Constituția României are un substrat etnic, destul de ambiguu. Acest lucru face ca cei care nu sunt etnici români să nu se simtă cu adevărat cetățeni ai României. Lucrul a fost demonstrat de Daniel Barbu în cartea sa Republica absentă. Așadar, definirea unui concept de națiune care să nu facă referire la substratul etnic, ci la modalitatea de înțelegere a unui bine comun, ar fi o soluție pentru ca toate etniile aparținătoare statului să adere fără nici o rezervă la statutul de cetățean român.
Sunt sigur că în momentul de față mulți dintre români și maghiari au depășit faza naționalismului care-l exclude pe celălalt. Umbre ale trecutului mai bântuie însă și, până când acestea nu vor fi depășite, vor mai exista tensiuni și, probabil că unele vor mai izbucni în spațiul public. Însă, pentru ca această etapă a „naționalismului în oglindă” să fie lăsată în urmă, cred că este nevoie ca atât liderii români cât și cei maghiari să conștientizeze și să militeze cel puțin pentru o parte din punctele enumerate mai sus.
Liderii politici isi vor dorii reconciliere doar intamplator, atunci cand va coincide cu interesele pe care le au. Pana una alta, canalizarea urii sociale catre alte etnii ramane una din cele mai eficiente metode de ascensiune politica, pana la si de la Hitler incoace.
Exista si foarte multe lipsuri intelectuale (mai ales cea a nestiineti limbii romane) ale unor locuitori total izolati din anumite zone ale Romaniei care , bietii de ei, nu stiu decat limba maghiara, pe care nu ii poate absorbi decat cererea de forta de munca locala plus cateva orase ale tarii (pentru ca doar acolo se pot descurca pentru ca nu stiu limba Romana – vorbim de Cluj, Tg Mures…) si eventual tara vecina, Ungaria, si de care profita oamenii politici reprezentanti ai etniei maghiare doar pentru capital politic (imbatandu-i cu apa chioara), la fel cum sunt politicieni de etnie romana care profita de imbecilitatea extremistilor. Din pacate sunt multi tineri, cetateni romani de etnie maghiara, care abia stapanesc limba romana si care regreta nestiinta profesorilor si parintilor care nu au reusit sa ii invete limba romana si sa le ofere mai multe oportunitati!! Tineretul care trebuie luat in seama este constienti ca valorile europene, valorile viitorului nu au de-a face cu trecutul de multe ori plin de ura, dintre cele doua etnii. Ca sa nu mai zic ca sunt foarte multe familii mixte care traiesc in deplina armonie.
In rest, numai pace si iubire de neam si de mama!