Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că paginile de Wikipedia sunt inegale calitativ şi cantitativ. M-a frapat însă diferenţa dintre cele două intrări referitoare la Ion Creangă pe pagina din limba engleză şi pe cea din limba română. Dacă articolul de pe pagina în engleză are 17.753 de cuvinte, cel de pe pagina în română are 2.017 cuvinte. Articolul în limba engleză are nu mai puţin de 256 de note de subsol, folosind 17 titluri de bibliografie, pe când cel în limba română are 6 (şase!) note de subsol şi trimite spre 3 titluri de bibliografie.
Desigur, diferenţa cantitativă se reflectă şi în informaţiile furnizate. Pe pagina în limba engleză aflăm, spre exemplu, despre faptul că este incert dacă Ştefan a Petrii este tatăl său real1, că în 1859, la vârsta de 22 de ani, s-a însurat cu Ileana, o fată de preot, care avea 15 ani2 şi care i-a oferit un copil un an mai tarziu, că apoi Ileana l-a părăsit iar Creangă a acuzat-o de adulter3, că a avut atitudini antisemite4, că îşi jignea şi bătea elevii5, că în urma răspopirii sale s-ar fi îndepărtat şi de credinţă6. Fiecare din aceste afirmaţii sunt bine susţinute de aparatul critic. Recunosc faptul că lectura acestor informaţii îmi creează chiar mai multă simpatie pentru Creangă, a cărui viaţă îl umanizează şi mai mult, dacă mai era nevoie, în ochii mei.
Vă imaginaţi că oricare dintre aceste detalii biografice s-ar regăsi pe pagina de Wikipedia în limba română? Desigur, nu. Pagina din limba română prezintă o imagine idilică şi edulcorată a preotului răzvrătit împotriva unui sistem înapoiat, imagine pe care o ştim bine, deoarece ne-a fost inoculată încă din perioada şcolii. Astfel, Creangă „s-a despărţit cu greu de viaţa ţărănească, după cum mărturiseşte în Amintiri”, iar basmele lui, „culese din gura poporului de către un povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, au un farmec deosebit”. Unele informaţii sunt chiar rizibile (povestirea Cinci pâini „demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea şi la matematică”). Aşadar, „trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat drum liber fanteziei sale”. Recunoaşteţi limbajul?
Una dintre contradicţiile cele mai flagrante în ce priveşte modul de interpretare a vieţii şi memoriei lui Creangă se referă la reacceptarea lui în preoţie post-mortem. Pe pagina în engleză, acest episod este tratat la capitolul Legacy (Moştenire) care, după ce prezintă modul în care autorul a fost transformat de regimurile politice succesive într-un loc de memorie, explică şi gestul mitropolitului Daniel (actualul patriarh) din 1993, ca un rezultat al presiunilor venite din partea admiratorilor marelui dispărut7. În schimb, pe pagina în română episodul este privit în trecere, ca o acţiune firească de reparaţie istorică faţă de nedreptatea pe care o suferise cel „considerat incompatibil” de un sistem rigid8.
Tot textul în limba română este construit din clişee pe care le învăţăm în comentariile de-a gata de la limba română. În secţiunea de Discuţii a paginii în limba română este semnalat faptul că prima variantă a textului intrării despre Creangă este copiată aproape integral de pe situl de promovare al judeţului Neamţ. Dar, ca să vezi, acelaşi text apare integral la fel şi pe un site de referate online. Aşadar, cine de la cine a copiat? Probabil autorii cărţilor de comentarii ştiu mai bine.
Rămânem cu un gust amar după ce observăm această diferenţă de calitate între două articole similare de pe o platformă care se străduieşte cât mai mult să îşi îmbunătăţească activitatea. Mai îngrijorător este faptul că un tânăr român care doreşte să afle informaţii despre autorul Ion Creangă este expus aceluiaşi limbaj de lemn pe care este nevoit să îl asimileze şi la şcoală şi care, iată, se propagă triumfător, şi pe siturile menite să transmită cunoaştere pe Internet.
1 „After having been registered as Ioan Ștefănescu (a variant of his given name and a family name based on his patronymic), the adolescent student eventually adopted his maternal surname of Creangă. According to Călinescu, this was done either “for aesthetic reasons” (as his new name, literally meaning “branch” or “bough”, “sounds good”) or because of a likely discovery that Ștefan was not his real father”
2 „He was soon after married, after a brief courtship, to the 15-year old Ileana, daughter of Priest Ioan Grigoriu from the church of the Forty Saints, where he is believed to have in training as a schoolteacher.”
3 „Around 1867, his wife Ileana left him. After that moment, Creangă began losing interest in performing his duties in the clergy, and, while doing his best to hide that he was no longer living with his wife, took a mistress. The marriage’s breakup was later attributed by Creangă himself to Ileana’s adulterous affair with a Golia monk, and rumors spread that Ileana’s lover was a high-ranking official, the protopope of Iași. Creangă’s accusations, Călinescu contends, are nevertheless dubious, because the deacon persisted in working for the same monastery after the alleged incident.”
4 „At around the same time, the priest also began circulating antisemitic tracts, and is said to have demanded that Christians boycott Jewish business. He is thought to have coined the expression Nici un ac de la jidani (“Not even a needle from the kikes”)
5 „he earned the reputation of a demanding teacher (notably by accompanying his reports on individual students with characterizations such as “idiot”, “impertinent” or “envious”).Accounts from the period state that he made use of corporal punishment in disciplining his pupils, and even surpassed the standards of violence accepted at the time.”
6 „According to other assessments, he was himself an atheist, albeit intimately so.”
7 „În 1993, answering a petition signed by a group of cultural personalities from Iași, Metropolitan Daniel (the future Patriarch of All Romania) signed a decision to posthumously revert the decision to exclude Ion Creangă from among the Moldavian clergy”
8 „După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) ”
