Libertatea reprezintă un drept constituţional extrem de important pentru fiecare cetăţean. Libertatea înseamnă independenţă, înseamnă starea unei persoane de a se bucura de deplinătatea drepturilor politice şi civile în stat, dar şi dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Cu alte cuvinte, libertatea este noţiunea, ideea care stă la bazele unui sistem democratic, precum şi posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă.
Transmiterea de mesaje, fie ele informaţii utile, cu caracter ştiinţific, sau cu caracter de divertisment, a fost iniţial concretizată prin metoda orală, prin viu-grai. Odată cu inventarea sistemelor de scriere în perioada antică, tăbliţele de lut sau pergamentele erau folosite pentru a înmagazina informaţiile preţioase. Romanii au înlocuit pergamentele cu codexuri, adică nişte cărţi legate la mijloc prin intermediul unui cotor. Apariţia şi adoptarea tiparului la scară largă a produs o schimbare semnificativă în viaţa oamenilor. Cărţile, acum disponibile pe scară largă, au satisfăcut dorinţa perpetuă a oamenilor de a se culturaliza, de a şti cât mai multe, de a cunoaşte. Odată cu trecerea timpului, progresul a devenit inevitabil.
Reţeaua Internet a fost creată iniţial asemenea unei baze uriaşe de date pentru a fi utilizată în scop ştiinţific şi educaţional. În acest sens, rolul reţelei Internet era cel de documentare şi de comunicare. Ulterior, odată cu creşterea numărului de calculatoare conectate la Internet, a crescut şi numărul de site-uri ale diferitelor organizaţii care oferă conţinut informaţional, şi implicit numărul de vizitatori ai acestor site-uri. Astăzi, Internetul reprezintă o reţea diversificată, cuprinzând diverse servicii, care mai de care mai utile pentru viaţa de zi cu zi a oamenilor: e-commerce (comerţul electronic), serviciile bancare online, guvernarea electronică; cu toate acestea, conţinutul informaţional rămâne motivul principal pentru care oamenii folosesc Internetul.
Încă din antichitate oamenii şi-au manifestat dorinţa de cunoaştere. Omul, prin definiţie se caracterizează prin intuiţie, creativitate şi, desigur inteligenţă. Creierul uman poate fi reprezentat asemenea unui burete: el poate absorbi o mulţime de informaţii – ce îl vor ajuta pe om în a se dezvolta, în a evolua. Treptat, cunoaşterea a căpătat un rol din ce în ce mai important în viaţa oamenilor. Dacă la început, numai o categorie aparte a societăţii putea spune că este cultă, odată cu tipărirea primelor cărţi, educaţia capătă proporţii universale, ideea de cultură începând să aibă o importanţă aparte. Progresul tehnologic a influenţat răspândirea şi accesibilitatea informaţiilor. Apariţia calculatoarelor electronice, de exemplu, a revoluţionat societatea umană, având ca principală consecinţă tranziţia de la o societate industrială, la o societate informaţională. În prezent, satisfacerea nevoii de cunoaştere nu mai reprezintă un moft, o dorinţă irealizabilă; Din contră, cunoaşterea este promovată, apreciată şi recunoscută.
Laureatul Premiului Nobel pentru Pace în 2001, Kofi Annan, autor al celebrului citat : “Knowledge is power. Information is liberating. Education is the premise of progress, in every society, in every family (Cunoaşterea este putere. Informaţia este eliberatoare. Educaţia este premisa progresului în fiecare societate, în fiecare familie)”, surprinde chintesenţa cunoaşterii. Asemenea diplomatului Annan, eu sunt de aceeaşi părere. Cu cât cunoşti mai multe, cu atât puterea ta de înţelegere se măreşte, şi astfel evoluezi. Progresul este sinonim cu ideea de cunoaştere. Fără cunoaştere nu putem înainta, nu ne putem dezvolta; Fără cunoaştere, lumea ar trăi pentru eternitate în epoca de piatră.
Astfel, consider că idealul pentru care mi-aş pierde libertatea se poate concretiza sub forma cunoaşterii. Fie că vorbim despre cărţi tipărite, or în format electronic, sau despre site-uri cu conţinut informaţional bogat (ex: Wikipedia.org; Britannica.com), indiferent de mijloacele intermediare prin care informaţia ajunge la destinatar, cunoaşterea este cea care contează.
În sprijinul acestei idei vine şi faimosul citat al omului politic american, Horace Mann. Mann (născut pe 4 mai, 1796 , decedat pe 2 august, 1859), un revoluţionar al sistemului educaţional din Statele Unite ale Americii, spune: “Every addition to true knowledge is an addition to human power (Fiecare completare a adevăratei cunoaşteri, este de fapt o completare a puterii omeneşti)”.
Într-o lume în care cunoaşterea ar fi interzisă, populaţia ar fi împărţită în două mari categorii: cei care acceptă această decizie fără a se împotrivi, şi cei care doresc să lupte pentru a readuce principiile cunoaşterii acolo unde le este locul. A doua categorie de oameni, fiind problematică, va necesita o intervenţie din partea guvernului.
Cunoaşterea îţi deschide atât orizonturile, cât şi ochii. Prin cunoaştere, adică educaţie, cultură, omul învaţă să treacă fiecare idee prin prisma propriei sale gândiri. El urmează să decidă singur ce e bine şi ce e rău. Astfel, un om inteligent poate fi manipulat mai greu decât un om care respinge cu ardoare orice noţiune asociată cu ideea de cunoaştere. (“A house without books is like a room without windows [O casa fără cărţi este ca o cameră fără ferestre”] – Horace Mann)
O societate care nu poate să progreseze, să se dezvolte, stagnează într-un stadiu primar. Oamenii îşi vor pierde treptat dorinţa de a cunoaşte, de noutate, de a revoluţiona sau de a schimba. Ignoranţa va ocupa acest gol lăsat de cunoaştere. Împreuna cu frica, această combinaţie va duce la ură. În final, omenirea va regresa, va decădea, se va întoarce la origini.
Pentru a exemplifica puterea cunoaşterii, povestea de viaţă a cetăţeanului afro-american Malcolm X este într-adevăr inspirantă.
Malcolm (născut pe 19 mai 1925) provine dintr-o familie de culoare cu un istoric destul de violent şi denaturat: tatăl sau a fost ucis de către albi, în timp ce unchiul său a fost linşat de către aceştia, iar mama sa a fost internată la un spital de boli mintale când băiatul avea frageda vârstă de 13 ani. La 20 ani, Malcolm a fost arestat şi trimis la închisoare, datorită unor crime pe care le-a comis (intrare prin efracţie). În timpul închisorii, l-a întâlnit pe John Bembry, un om autodidact care i-a insuflat dorinţa de a învăţa. Sub influenta lui Bembry, Malcolm a început să citească extrem de mult, având un adevărat appetite pentru cărţi. Malcolm îl descrie mai apoi pe John Bembry ca fiind primul om care i-a inspirat respect prin cuvinte. După ce a fost eliberat din închisoare, Malcolm a devenit purtătorul de cuvânt al mişcării Nation of Islam, precum şi un activist al drepturilor omului, luptând cu ardoare pentru drepturile oamenilor de culoare. El a fost asasinat în data de 21 februarie 1965.
Dacă la început a fost considerat un “delicvent notoriu”, provenit dintr-o familie distrusă, după ce a prins gustul educaţiei, al culturii, şi a devenit autodidact, Malcolm X a ajuns unul dintre cei mai mari şi influenţi afro-americani ai istoriei.
Celebrul om politic sud-african, care a deţinut funcţia de preşedinte al Africii de Sud în intervalul 1994 – 1999, Nelson Mandela, susţine şi el importanţa educaţiei, a cunoaşterii în viaţa unui om. Laureatul Premiului Nobel pentru Pace în 1993, Mandela spunea adesea: “Education is the most powerful weapon which you can use to change the world (Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi ca să schimbi lumea)”.
Concluzionând, consider că idealul pentru care aş renunţa la libertate – o măsură extremă de protest de a-ţi arăta dezaprobarea privind ideologiile statului – este, de fapt, idealul cunoaşterii. Cunoaşterea, compusă din educaţie şi cultură, reprezintă o însuşire a fiinţei umane. O societate în care cunoaşterea ar fi interzisă s-ar concretiza prin involuţia, sau chiar distrugerea acesteia.
Alexandra Șpaiuc este elevă la Colegiul Național „Iulia Hașdeu” din București
