Scriam în articolul precedent despre prozaicul programului de guvernare propus de ARD, o alianţă ce îşi propune să repornească inima României, ca şi cum aici ar exista o ţară aflată într-un infarct perpetuu. Ca să nu fim partizani, continuam cu USL, prima forţă politică a ţării şi alianţa electorală ce va câştiga la scor viitoarele alegeri parlamentare. Acest lucru se întâmplă în logica electorală postdecembristă, o realitate ce ne arată că nici o alianţă sau vreun partid nu au reuşit până acum minima performanţă de a câştiga două alegeri consecutive. Exceptând alegerile din mai 1990, în 1992 FDSN a câştigat, în 1996 a venit vremea celor 15000 de „specialişti” (CDR), în 2000 s-au reîntors vechii (PDSR), în 2004 românii au pariat pe dreptate şi adevăr (Alianţa DA) şi în 2008 au abjurat (un melanj ce a predispus la fel şi fel de formule guvernamentale chinuitoare pentru români), iar acum ştim perfect ce se va întâmpla (landslide USL).
Pentru început să facem privim puţin la mesajele electorale (USL) ce au invadat oraşul. Aflăm că sunt români ce s-au unit împotriva corupţiei şi vor să se facă dreptate până la capăt (ei nu sunt nişte români oarecare, ordinari, sunt nişte români excepţionali, prin urmare demni de crezare, ei sunt aciuaţi prin USL – partidul dreptăţii). De pe un panou electoral de dimensiuni apreciabile, zâmbeşte sardonic Croitoru Cătălin, un personaj ce-şi spune cadru didactic. Cadru didactic? Nu am auzit de profesorul Croitoru. Am auzit în schimb de sindicalistul Croitoru, un ins ce nu a făcut nimic pentru învăţământul preuniversitar pe care, chipurile, îl reprezenta. A făcut multe pentru domnia sa, aranjându-şi apele şi devenind deputat în parlamentul României. E drept, se practică în România ruta foarte scurtă a devenirii întru românism, Sindicat – Parlament, mai ştim exemple şi mai şi, clasici ai genului, „sindicaliştii” Victor Ciorbea şi Miron Mitrea. Asta unu la mână. Mai an, Croitoru Cătălin a făcut parte din PDL şi formula parlamentaro-guvernamentală ce a susţinut programul draconic de austeritate impus brutal de un preşedinte parcă apucat şi un organism internaţional neoliberal şi opac la suferinţele generate de tăierile salariale (FMI). Chiar l-am ascultat la un moment dat pe fostul sindicalist Croitoru Cătălin cum vorbea şi domnia sa împleticit despre virtuţile austerităţii economice şi despre pericolul derapajului şi căderii în abisurile economiei dacă nu ascultăm ce spun specialiştii (Băsescu, Boc, care specialişti?), la categoria specialişti incluzându-se probabil şi domnia sa. Asta doi la mână. Ce ne arată afişele electorale de acum? Păi nici mai mult nici mai puţin decât lupta domnului Croitoru cu sistemul corupt şi inaugurarea dreptăţii şi justiţiei sociale, inclusiv cu aportul dumnealui. Aici este desigur o premieră: să lupţi împotriva ta însuţi, împotriva a ceea ce până mai dăunezi perorai sau poate că suntem noi mai out of date, mai romantici şi nu am învăţat încă mici detalii semnificative, că nu-i prea grav să spui azi un lucru şi mâine să fii senin, să zâmbeşti şi apoi să treci mai departe, flecărind verzi şi uscate ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Iată ce ciorbă dizgraţioasă ne serveşte USL, un meniu ce include şi dezagreabilul fel numit Cătălin Croitoru. Asta trei la mână. Nu mulţumesc, nu servesc mâncăruri râncede, prefer postul negru. Asta patru la mână.
Mergem mai departe pe străzi bucureştene şi ce ni se arată în cale: fostul ministru al apărării, actualul candidat Gabriel Oprea, viguros susţinut de Onţanu, un primar ce a străbătut toate erele politicii româneşti (pare desprins din imaginile clasice cu deputaţii Marii Adunări Naţionale). Gabriel Oprea, după interludiul trădării (UNPR ca partid parazit ce nu poate supravieţui politic decât cu ajutorul altui partid – a fost trădarea, urmează USL şi lista va continua până la alte regrupări şi inginerii politice), ne propune impozitarea marilor averi pentru a avea bugetul bani pentru pensionari şi asistaţii sociali. Ieri demon pentru pensionari şi salariaţi bugetari, azi mumă pentru aceleaşi categorii sociale. Iarăşi spun pas, iarăşi orice mesaj aşa-zis justiţiar al USL este lovit de nulitate, atâta vreme cât pe listele electorale găsim personaje de tipul celor amintite. Iarăşi spun nu şi orice mesaj electoral al USL îl percep distorsionat atâta vremea cât de pe stâlpi, agăţaţi pe clădiri şi pe panourile electorale îmi fac cu ochiul Gabriel Oprea şi Cătălin Croitoru.
Cât despre programul de guvernare, aceleaşi platitudini răzbat, numai că aici detaliile ne induc imaginea unui baroc electoral, mai înfrumuseţat în comparaţie cu liniile aspre ale unui cubism al realităţilor şi posibilităţilor alianţei pentru viitorul apropiat. Dar poate că arta politica românească nu se revendică de la realism şi gestionarea judicioasă a resurselor, ci flecăreală şi înfrumuseţarea realităţii e marea capacitate a politicienilor autohtoni. Şi în programul România puternică totul se scrie schematic, cu liniuţă, oricum cine mai are chef să citească fel şi fel de închipuiri care de care mai fanteziste. Avem nişte scheme, cum se va produce totul nu ni se spune. Vom afla (cât de curând?) că realitatea e mult mai aspră, că greaua moştenire e greu de surmontat şi că, asta e, regulile neoliberalismului economic sunt dure, nu pot fi eludate aşa cu una cu două.
Să cităm din programul Agricultura – prioritate naţională. Iată cu liniuţă ce au gândit agricultorii USL:
- susţinem înfiinţarea de centre de colectare, sortare, calibrare şi depozitare în cadrul zonelor specializate în producerea anumitor legume şi fructe.
- susţinem înfiinţarea de micro-fabrici locale de procesare care să deservească producătorii de legume şi fructe din zona respectivă.
- promovăm card-ul de acces în pieţele locale.
- susţinem atragerea fondurilor necesare funcţionarii sectorului agricol şi încurajam investiţiile prin pregătirea, elaborarea, aprobarea şi implementarea pndr 2014 – 2020.
Cum se vor produce toate acestea, cu ce bani, ce deadline-uri sunt pentru fiecare măsură propusă, ei bine la acest capitol nu se suflă nici un cuvânt. Ne rămâne vorbăria. Nu era mai simplu să se scrie acolo că, spre exemplu, se va crea un fond de sute de milioane de euro şi se vor înfiinţa, până în 2014 să zicem, în Câmpia Română 7 micro-fabrici locale de procesare a legumelor? Nu de alta, dar în acest fel am fi putut şi noi să observăm şi să apreciem cât la sută se va realiza din variatele promisiuni electorale. Aşa rămâne logoreea şi contabilizarea unor simple rostiri fără sens. Şi aşa se întâmplă la toate capitolele ce compun acest program la fel de însăilat: accelerăm absorbţia banilor UE, stimulăm sectorul privat şi investiţiile, taxe mici – buget mai mare, justiţie independentă – egală pentru toţi şi aşa mai departe. Spre exemplu, la capitolul educaţie scrie negru pe alb că alianţa USL va susţine o şcoală la standarde europene, dotată cu mijloace didactice moderne şi microbuze şcolare în fiecare comună. O şcoală modernă la standarde europene? Cum, prin ce mijloace, cu ce resurse umane şi capital financiar? Nu se scrie nimic despre gap-ul incredibil dintre finanţarea mediului universitar şi a învăţământului preuniversitar (inclusiv la nivelul dureros al salarizării) şi, mai mult, dintre zonele rurale şi şcolile din oraşe, despre lipsa cronică a cadrelor didactice calificate (mai ales în şcolile rurale). Cum vom deveni moderni în materie şcolară? Cu şcoli medievale în lumea rurală şi cu microbuze? Fără profesori calificaţi? Cu salarii de 700 de lei pentru debutanţi? Cu numiri politice în funcţiile de conducere? Despre asta vor să afle profesorii, nu despre închipuirile cu şcolile moderne europene. Dar când trebuie să fim concreţi, brusc devenim opaci şi previzibili. Citiţi toate capitolele aflate pe tabloul programului USL şi veţi citi o culegere de îndemnuri electorale de calibrul unora precum vom face, vom drege, vom lega şi dezlega… La capitolul marilor viziuni sunteţi neputincioşi şi predictibili domnilor. Marile realizări nu derivă din sloganuri, sunt doar consecinţa logică a gândirii riguroase (economice, sociale), rigurozitate ce nu transpiră din programul USL de guvernare. În plus, mai sunt şi pietre de moară care atârnă greu de piciorul partidului. Omenesc, prea omenesc ar zice Nietzsche.
Articol apărut în revista Cultura.
P. S. Zilele trecute, în cutia poştală, o informare despre viitoarele bătălii politice ale unei deputate, Oana Mizil (candidată în colegiu în care locuiesc din sectorul 5). Pentru ce va lupta actuala deputată? Generozitatea întrece orice închipuire:
– construirea unui cartier de locuinţe sociale de nivel european în zona Alexandriei don sectorul 5;
– demararea programului „a 13-a pensie” şi garantarea unei pensii minime de 65% din salariul mediu pe economie;
– compensarea medicamentelor în proporţie de 90% pentru pensionarii cu pensii de până la 1000 ron;
– reducerea TVA-ului pentru alimente şi produse de bază la 5% şi reducerea TVA-ului la toate celelalte produse la 19%;
– combaterea traseismului politic prin legi clare şi dure.
Nu poţi spune pas unei asemenea oferte de nerefuzat.
