De când legea pentru exploatarea miniera de la Roșia Montana a fost înaintată către Parlament, toți cei care susțin proiectul vehiculează diverse cifre, procente, sume fabuloase, garanții, investiții și tot felul de date exacte aduse drept argumente precise, nu “sentimentalisme”.
În continuare, o dată cu declarațiile lui Victor Ponta și Crin Antonescu, ni se aduc în atenție despăgubirile fabuloase pe care Statul Român, respectiv noi cetățenii, va trebui sa le plătim companiei RMGC dacă proiectul de lege este respins. Cu scopul de a intimida, fabuloasa sumă estimată la 2 miliarde de euro este vânturată deasupra cetățenilor, ca o greutate colosală în cârligul unei macarale.
Dacă este corect să plătim, cine trebuie să plătească? Dacă se va merge pe fir, oprindu-ne la fiecare nod, să tragem la răspundere pe cei vinovați – nu știu dacă se va întâmpla cu adevărat.
Până la urmă, suma de 2 miliarde de euro este infimă față de paguba care ar rămâne în urma proiectului: nu-i deloc ieftin sa administrezi un petic de Infern în mijlocul țării. Fără să mai comparăm cu banii plătiți degeaba pe kilometrii inexistenți de autostradă, mari proiecte publice la preț înzecit, înlocuiri nesfârșite de borduri, etc.
Dar hai să vedem cât ne costă pe noi indolența guvernanților după 10 zile de protest. Ca sa ne aliniem criteriilor riguroase prin care RMGC și-a încropit argumentele pro exploatare, putem cuantifica în sume exacte ce au însemnat 10 zile de protest.
Din punct de vedere moral, politicienii au obligația să-și țină promisiunile din alegeri. Cu alte cuvinte asta este treaba lor. De 10 zile, în schimb, treaba Guvernului este făcută de cei care ies în strada în Piața Universității. Ca ei să își țină promisiunile făcute în campania electorală față de cei care i-au votat este nevoie ca noi, cetățenii, să alocăm din timpul nostru, să facem presiuni și să îi tragem de mânecă. În limbajul managerial se numește micro-management, și este o formă neproductivă de relație profesională. Și, ca să ajungem la calcule, dacă tot “muncim” ca guvernanții să-și facă treaba, hai să calculăm cât ne costă pe noi cetățenii aceste proteste necesare.
Alegem ca studiu de caz protestele de Duminică din București. Datele problemei: 15.000 de manifestanți contra proiectului minier, estimăm 5 ore în care acest număr s-a păstrat constant, și, ca să fim indulgenți, hai să ne raportam la salariul minim pe economie, adică 4.74 lei/ora.
15.000x5x4.74=355.500 lei
La cursul valutar de astăzi înseamnă aproape 80.000 euro. Tradus, înseamnă salarii de 500 euro pentru 13 oameni timp de un an!
Asta înseamnă, în sume exacte, o zi de protest în care noi, cetățenii, cerem politicienilor aleși respectarea promisiunilor electorale. Cât plătim noi într-o singură zi pentru ca ei nu-și fac treaba!
Dacă standardele politicienilor din România au scăzut atât de mult încât promisiunile să fie ceva total fictiv nu înseamnă că este ceva normal. Majoritatea clasei politice din România este mult sub nivelul bunului simt și nu cred că ar trebui sa ne mulțumim cu asta, cu răul mai puțin rău.
Provoacă repulsie personajele de pe scena politică din acest moment care, forțate de împrejurări, își întăresc promisiunea mincinoasă cu noi declarații, dar se fofilează în continuare și fac tot felul de jocuri de imagine care să bulverseze percepția cetățeanului.
Am sa aplaud un politician care, după ce și-a îndeplinit promisiunile din campanie, vine cu noi inițiative în întâmpinarea problemelor cetățeanului. Vreau să-l găsesc!
