Am citit nenumărate articole legate de scandalul de la Vianu. Aparent, un profesor de matematică a obligat un elev să se târască în genunchi până la catedră ca să-i mărească nota în teză. De cum a apărut articolul o adevărată furtună s-a dezlănțuit. Corul mamelor indignate s-a pus pe dat share, like și comentat. Știți care e adevărata problemă? Acest incident a fost o minusculă scânteie. Starea de ură, suspiciune și nemulțumire față de școală întreținută cu sârg de presa noastră a atins cote maxime. Eu altfel nu-mi pot explica modul în care oamenii au fost dispuși să înghită pe nemestecate o asemenea enormitate. Voi trata pe îndelete această problemă într-un articol viitor. Acum aș vrea să vorbim puțin despre jurnalism.
De la cenzură absolută la libertate absolută
Știm cu toții că regimul dictatorial de dinainte de ‘89 a creat în rândul jurnaliștilor o adevărată fobie de reglementare. Așa se explică faptul că nu avem un ”CNA al presei scrise”. De ce nu avem totuși o asemenea instituție? Ideea ar fi, conform celor care au gândit funcționarea CNA-ului, că avem nevoie de control în ceea ce privește fluxul de informații audio-video pentru că de acestea nu ne putem feri ca telespectatori. Totuși, nu avem nevoie de control al presei scrise pentru că de informațiile scrise ne putem feri, ca cititori. Unde să integrăm noile media care presupun, nu odată, și transmisii audio-video? Discuție lungă și complicată. Ce ar fi important de reținut? Frica de cenzură politică distruge orice tentativă de a discuta despre responsabilitatea socială a jurnaliștilor.
De ce nu avem o statuie a responsabilității lângă statuia libertății?
Libertatea este un ideal care face să rezoneze cele mai împietrite inimi. Pe toți ne inspiră și ne face să visăm ideea de libertate. Regret să stric petrecerea, dar, zău, la un sfert de veac de la revoluție ar trebui să înțelegem că, paradoxal, libertatea e totodată o enormă… povară. Asta este, libertatea e grozavă, dar, dacă și numai dacă e însoțită de responsabilitate. Asta se vede foarte bine în cazul libertății de exprimare a jurnaliștilor. Raluca Pantazi a ales să publice un articol într-un mod în care nici măcar un student de anul I de la Jurnalism n-ar fi făcut-o. A publicat pur și simplu ceea ce scria un profesor de istorie pe Facebook fără o minimă documentare. N-a luat legătura cu copiii, cu părinții lor, cu profesorul, cu directorul cu foști elevi. Platforma HotNews a publicat, penibil, și cealaltă variantă poveștii transformându-se într-o simplă curea de transmisie a informațiilor și făcându-și documentarea ”în direct”. Motivul pentru care alegi să citești Hotnews și nu vreo platformă no name este tocmai faptul că acolo lucrează, chipurile, jurnaliști. Adică oameni plătiți, teoretic, să verifice informațiile din două surse, cum învățăm noi la facultate, să investigheze, să se întrebe mereu: cine are de câștigat dacă eu public informația asta? Altminteri, hai să publicăm toți orice la Hotnews și să transformăm platforma într-un simplu instrument decerebrat de difuzare a tuturor informațiilor posibile. Raluca Pantazi s-a târât pe sine, dar și instituția pentru care lucrează într-un imens scandal. Știm cu toții că în orice mediu profesional există invidii, interese, orgolii. Dacă m-aș apuca și eu să public ce-a spus vreun coleg despre doamna Pantazi oare cam ce-ar ieși? Că e așa o armonie și-o iubire tandră prin redacțiile presei românești, ceva ce nu s-a pomenit! Ce-o fi fost în capul Ralucăi Pantazi? Ar fi cam două posibilități:
Credulitate: a crezut orbește în spusele domnului profesor de istorie pe fondul isteriei întreținute ani de zile împotriva școlii și a profesorilor.
Interese ascunse: există o interesantă analiză care arată că, de fapt, profesoara de istorie era patroană de școală particulară. Mai mult, se pare că această școală, Little London, funcționează, după informațiile apărute în presă, într-una dintre clădirile lui Gabriel Oprea care a încasat sume însemnate de la doamnele profesoare-acuzatoare. Mai mult, se pare că ministrul Curaj a ordonat o anchetă la liceul Vianu la cererea unei asociații create de un acolit al lui Oprea.
Profesor anchetat, jurnalistă bine mersi
Ceea ce e cu adevărat revoltător în acest caz este faptul că nu pricepem că responsabilitatea socială a jurnalistului nu echivalează cu cenzura. Că avem o datorie și față de cei despre care scriem, nu doar față de cititori. Cum e posibil să terfelești reputația unui profesor în acest fel și să continui să publici fără nici o apăsare? Pe profesor în anchetează comisia de la minister. Dar jurnaliștii? Nu, nici mă car nu avem voie să ridicăm problema că încep să se zvârcolească în chinuri bocitoarele de serviciu! Cenzurăă, cenzurăă, vor striga în cor. Pe bune? N-ar fi normal ca fiecare redacție să aibă o comisie de etică menită să investigheze tocmai aceste derapaje? Cum lucrează ei pentru mine, ca cititor, în absența unor mecanisme interne de reglare a unor asemenea situații? A avut vreodată curajul și onestitatea vreo instituție media din țara noastră să-și ceară scuze public pentru că a publicat informații neverificate? Iată, când Mary Mapes, producătoare a celebrei emisiuni CBS ”60 minutes”, a realizat o emisiune despre Bush și a difuzat niște informații insuficient verificate – deși se pare că a fost o înscenare – s-a lăsat cu anchetă internă și cu dat afară [1]. N-aș merge atât de departe, dar totuși, n-ar fi normal ca jurnaliștii să fie într-un fel responsabilizați? Cine este, în fapt jurnalistul? Un partener de nădejde care mă va critica în cunoștință de cauză și pe drept cuvânt sau o jivină sinistră de care trebuie să fug mâncând pământul? Pe cine servește jurnalistul la modul în care funcționează azi media românești? Lihnit de foame într-o presă captivă și supus unor presiuni enorme va servi, cel mai probabil, fie serviciile, fie interesele patronale. Pentru că aici adevărata problemă este: a publicat Raluca Pantazi acele informații din credulitate sau ca pentru a obține avantaje financiare de la profesoara-patroană? Și, mai ales, cum ne putem feri de oameni care, sub pretextul că fac jurnalism, fac campanii de publicitate pentru diverse firme? Avem anticorpi pentru așa ceva?
1. http://www.imdb.com/title/tt3859076/ O ecranizare foarte provocatoare a romanului scris de Jurnalista Mary Mapes în urma scandalului.
Articolul a fost publicat si pe www.socialeast.ro
sursa foto: www.academiacatavencu.info
