Sâmbătă, 1 decembrie 2012, Asociația noastră împreună cu Institutul Verde a organizat o dezbatere electorală cu tema „Care mai e miza acestor alegeri?”. Evenimentul i-a avut ca invitați pe Daniel Barbu (candidat la Senat din partea USL) și Theodor Paleologu (candidat la Camera Deputaților din partea ARD). Dezamăgiți și noi, la fel ca majoritatea cetățenilor, de felul în care s-a desfășurat această campanie, fără dezbateri reale, cu atacuri la persoană și acuze reciproce, am pornit la drum cu gândul de a oferi cetățenilor exact ceea ce nu au posibilitatea de a vedea la televizor: o dezbatere „pe viu”, în care doi contracandidați se confruntă, făcând apel la idei și argumente, nu la injurii și atacuri la persoană. În continuare vreau să prezint pe scurt ideile vehiculate în această dezbatere și, la final, câteva considerații personale. Voi începe cu prezentarea întrebărilor și a răspunsurilor celor doi candidați:
1. Există stânga și dreapta în politica românească?
D. Barbu: Nu putem vorbi de ideologii de dreapta sau stânga care să structureze principalele partide politice, ci mai degrabă de insule de sensibilitate ideologică (dreapta sau stânga), care se găsesc în cadrul fiecărui partid, dar care sunt mai degrabă marginale.
Th. Paleologu: Linia structurantă a politicii românești e linia anti-PSD, identificat cu stânga, pe linia moștenirii sale post-comuniste. Pe această falie s-a lansat în politică Traian Băsescu, care a reușit să înfrângă PSD-ul în alegeri și să facă din PDL un partid de dreapta, ceea ce nu era inițial.
2. Există o tensiune reală între scrutinul majoritar și mandatul parlamentarului care e unul reprezentativ?
D. Barbu: Există într-adevăr o tensiune clasică între scrutinul majoritar (votul uninominal) și imperativul reprezentativității. Acesta este motivul pentru care este un partizan al reprezentării proporționale (vot pe listă). O altă dificultate a scrutinului majoritar e dată de faptul că majoritatea cetățenilor (circa 70%) sunt sensibili la problemele locale, ceea ce-i împinge pe politicieni să facă promisiuni ce țin mai mult de atribuțiile administrației locale. Publicul cu simpatii liberale pare mai sensibil la problemele de interes general.
Th. Paleologu: Este de acord cu afirmațiile lui D. Barbu. Speră să nu mizeze niciodată pe votul electoratului PSD.
3. Care sunt urgențele reformei constituționale?
D. Barbu: E necesară o inversare a ordinii primelor două articole, astfel încât cetățeanul să devină izvorul constituției și nu statul. Actuala filosofie constituțională, de inspirație socialistă, face din stat adevăratul subiect politic care își produce la un moment dat cetățenii.
Th. Paleologu: Actuala constituție se inspiră din Constituția Franceză a celei de-a cincea Republici. Tensiunea ce apare între președenție și guvern e dată de faptul că președintele, având o mare legitimitate, numește primul ministru, dar nu-l poate demite. Trebuie clarificate atributele puterii executive și a președintelui. Președintele trebuie să fie un factor de continuitate într-o republică, rol pe care monarhul l-ar putea juca însă mai bine.
4. Ce sunteți dispuși să faceți pentru a pune în aplicare programul de guvernare?
D. Barbu: Programele de guvernare sunt într-adevăr prost scrise de multe ori. Va pleda pentru salariul minim de 1200 de lei, deoarece suma de 670 lei, cât reprezintă azi salariul minim, nu poate asigura subzistența unei persoane.
Th.Paleologu: Susține cota unică de 12%pe care o propune ARD. Are încredere că ea va fi pusă în aplicare.
5. Politicienii unei țări au tot mai puțină putere de decizie. Care mai e în această situație responsabilitatea lor?
D. Barbu: Într-adevăr problemele economice și politice sunt văzute tot mai mult prin prisma opoziției dintre legitimitatea politică vs. expertiza tehnică. Așa se face că Italia a avut un guvern în care nici un membru al său nu obținuse postul prin vot popular. Se vorbește tot mai mult de post-politică sau post-democrație, sistem în care deciziile sunt luate la nivel central, fără consultarea unui număr mare de factori de decizie. Problema României e că a ajuns târziu la democrație, atunci când aceasta, în forma ei clasică, apune și în Occident.
Th. Paleologu: Democrația română pare departe de maturizare. Ultimul parlament are o rată de aproape 25% migrație electorală (excepție făcând UDMR și minoritățile naționale), ceea ce situează România pe locul 1 în Uniunea Europeană din acest punct de vedere. Gravitatea situației e dată de faptul că migrația politică e unul din cei mai importanți factori de decredibilizare a regimului democratic. La această slăbire a democrației contribuie și presiunile capitalului internațional, având în vedere că există o tensiune clasică între finanțe și democrație.
6. Având în vedere situația creată de referendumul pentru suspendarea președintelui, putem vorbi, în România, de o tensiune între democrație și statul de drept?
Th. Paleologu: Într-o republică președintele reprezintă elementul de continuitate. Băsescu nu a încălcat constituția, ci a comis o greșeală politică prin faptul că și-a asumat anunțarea măsurilor de austeritate. Aceste măsuri ar fi trebuit anunțate de primul ministru, având în vedere că în Constituția noastră el este văzut ca o „siguranță” care „decuplează” în situații de criză. Suspendarea președintelui a produs consternare în rândul partenerilor externi.
D. Barbu: Consternarea partenerelor externi nu trebuie exagerată, având în vedere că România este văzută ca o piață favorabilă investițiilor. Problema președintelui e înțelegerea limitată a statului de drept, din care fac parte doar instituții precum ANI, CSM, CC, Serviciile Secrete sau Parchetul, excluzând Parlamentul, Guvernul, Administrațiile locale etc. Relația adevărată dintre statul de drept și democrație e cea dintre un soclu (statul de drept) și statuia sa (democrația). Nu poate exista statuie fără soclu, dar nici soclu fără statuie. Într-o democrație modernă nu putem vorbi de tirania majorității.
Th. Paleologu: Dacă ne gândim la declarația lui V. Ponta de a schimba constituția, atunci putem vorbi de tirania majorității. Alianța USL va instaura un regim care, asemeni regimului Iliescu, va controla politic întreaga societate. Pentru a nu vorbi de tirania majorității ar trebui să existe consens social, ceea ce în România nu există.
Întrebare din public: În România legile nu mai sunt credibile deoarece ele sunt schimbate foarte des. Cum putem reface credibilitatea legilor?
D. Barbu: Există o slabă participare a societății civile la procesul legislativ. Din totalul de 14.000 de legi în vigoare în momentul de față, o singură lege, cea referitoare la accesul handicapaților în instituțiile publice, e propusă de societatea civilă. Părțile proaste din legislația românească sunt rezultatul unui amestec de prostie, necunoaștere și interese venale. Din totalul celor 4 milioane de procese pe rol în momentul de față, 3,5 milioane sunt procese referitoare la drepturile de proprietate. Acest fapt se datorează unei legislații proaste, al cărei arhitect principal este Valeriu Stoica, legislație care a urmărit îmbogățirea diverșilor intermediari și a tagmei avocaților implicați în astfel de procese.
Dacă ar fi să concluzionez, în urma acestor succinte prezentări ale răspunsurilor celor doi candidați, pot spune că, într-adevăr, o astfel de dezbatere este tot mai mult o rara avis. Pe de altă parte, am avut uneori impresia că asist la o dezbatere în care se pun în discuție probleme de cultură politică și civică (lucru lăudabil de altfel), dar nu la o dezbatere electorală. Candidații au fost în general de acord cu privire la problemele ridicate de întrebări, diferențierea lor politică fiind dată doar de raportarea diferită față de PSD și față de Băsescu. Acest lucru este probabil un reflex al faptului că, de la Revoluție încoace, politica la noi, atunci când nu a avut un țel în politica externă, a avut doar o motivație negativă: inițial împotriva neo-comunismului reprezentat de regimul Iliescu, iar apoi, după 2004, împotriva lui Băsescu. Aceasta este falia care structurează și în momentul de față forțele politice. Și aici cred că putem găsi și unul dintre motivele pentru care nu am asistat sâmbătă seara la ciocnirea a două viziuni despre societate, eventual cu argumente punctuale legate de contextul actual românesc, ci la broderii retorice și erudite legate de problematica întrebărilor. Se pare că societatea românească nu este încă capabilă să producă o viziune coerentă asupra sa însăși.
