Traian Ungureanu (aka TRU), europarlamentar român înregimentat politic, scrie la gazetă. O face în calitate de membru de partid, adică docil, slugarnic și dogit, ca orice scriitură fățiș-partizană. Omul nostru este europarlamentar (din 2009, re-plebiscitat în 2014) și, cine știe?, poate că își dorește ca și din 2019 să (mai) ‘susțină’ cauza cetățenilor români & europeni la Bruxelles. Unde mai pui că la Bruxelles e frumos, iar salariile nu sunt de colea. Iată suficiente motive ca să slugărești cu drag la umbra noului partid. Spun noul partid pentru că vechiul Partid Democrat Liberal (PDL), cel care l-a omenit suficient pe jurnalistul nostru, tinde să se dizolve în Partidul Național Liberal (PNL). Iată de ce acum, după ani de iubire pătimașă pentru PDL și Traian Băsescu (când apele s-au învolburat, TRU, precaut, s-a lepădat repede și la timp de fostul președinte), obiectul devoțiunii se numește PNL, partidul la care s-a înhămat să tragă în jugul politic. Asta după ce cu doar câțiva ani în urmă nu precupețea nici un efort să afurisească același PNL, pe atunci rival politic al PDL-ului. Chestiune de nuanțe!
PNL 2013 – ‘prostie și aroganță’
În vremuri nu demult apuse, prin 2012 & 2013, TRU era necruțător cu PNL-ul, la pachet cu Partidul Social Democrat (PSD), partenerul liberalilor de pe atunci. Cică PSD și PNL ‘s-au întors la glanda comunistă’, asta trădând prostie, ‘sărăcie mentală’, partidele lansându-se pe un traseu politic ce duce către faraonism și cultul penalilor. Concluzia autorului era una fără de speranță pentru români. PSD și PNL sintetizau perfect cele două maladii care amenințau grav România: prostia și aroganța (TRU – blog personal, Două congrese – aceeași prostie, aceeași aroganță, 21 aprilie 2013). Aceeași direcție anti-PNL & USL caracterizează și alte postări mai vechi. Un articol emfatic arăta că USL-ul înseamnă de fapt primul pas spre anarhie (27 aprilie 2012), altul clama fără tăgadă că același ‘USL este expresia intereselor anti-europene și pro-rusești ale grupului politic degajat în 1989 de Partidul Comunist Român (postarea din 4 februarie 2013). Să nu o lungim prea mult, nu (se) merită. Opiniile politice ale ‘jurnalistului’ TRU au fost demult sedimentate. Ele sunt un amestec de oportunism, idei preconcepute, auto-suficiență și afectare. Cine a citit măcar câteva rânduri din diatribele-i, știe la ce ne referim. Vânturând pururea 2-3 idei de un infantilism economic și politic dezarmant nu poți face nici măcar jurnalism. Te poți înscrie însă în cursa simbriașilor de partid. În fine, cu schimbarea PNL s-au schimbat și cuvintele meșteșugite ale servului politico-jurnalistic TRU.
PNL 2016 – ‘partidul care se supune legii’
Nenumărate sunt articolele de propagandă politică din presa cotidiană de la noi. Așa este, toți avem o opinie, mai mult sau mai puțin partizană, mai mult sau mai puțin ideologică. Un ziar cotidian, la care își depune icrele jurnalistice Traian Ungureanu, este foarte generos cu spațiul acordat oamenilor de diferite culori și opinii politice, cu preponderență a celor care aleargă pe partea dreaptă a pistei de concurs. Ce noroc pe jurnalistul nostru, să poți face două joburi în același timp: să te joci de-a jurnalismul din postura de membru de partid. Iată o formulă perfectă. Să lucrezi & scrii pentru tine, prin tine și pentru viitoarele tale poziții politice. Un scamator perfect, un fel de Zelig (Woody Allen), în perpetuă transformare și adaptare. Un Robert Turcescu mai aplicat, fără latura securistico-lacrimogenă.
În articolul de săptămâna asta, unul ce îl scrie pentru comanda politică Cătălin Predoiu (CP) & candidatura acestuia la primăria capitalei, TRU apelează la aceleași trucuri vechi. Puțină stilizare & jocuri de cuvinte, sumedenie de locuri comune și mult balast. Cică să nu ne ‘pierdem cu Firea!’ și să ne pună dracul să îl votăm pe Nicușor Dan (iepurele Gabrielei Firea) că în felul acesta îl dăm la o parte pe CP, reprezentantul partidului ‘care se supune legii’ (lucru foarte clar, fără să fie microscopic, așa ne spune ‘jurnalistul’). Ideea este simplă. Ca să-ți meriți sinecura trebuie să probezi atașament față de noii idoli. Și aceștia sunt liberalii de azi, cei de ieri ducă-se pe pustie. Așa încât, se iau cei doi candidați cu cotă mare (ca la casele de pariuri), opozanți ai liberalului, și sunt trecuți prin ciurul jurnalistic al lui TRU. Ce rămâne de ei, după acest proces de separare a seminței de pleavă, e doar pleava. Nicușor Dan, Gabriela Firea sau cine și-o mai pune în cap să-i concureze pe liberali, au de-a face cu vigilența marca TRU. Nici nu aveți idee ce se va întâmpla dacă cumva CP nu câștigă primăria capitalei! Pentru cei care nu au aflat încă, le facem noi acest serviciu. Iată cuvintele apocalipsei urbanistice în situația foarte probabilă în care CP va rămâne un anonim politician român. Rezumate ele sună așa: tsunami, potop, politicieni corupți (desigur, nu și Cătălin Predoiu), penal, mincinos, tembelism dogmatic, luptă de clasă, erori și o pletoră de alte însăilări menite să argumenteze în favoarea unei candidaturi liberale oarecare.
Dar ce îl recomandă pe CP ca meșter & meseriaș la primărie? În acest punct al argumentației, scriitura lui TRU devine mută. Ceva, ceva ne șușotește gazetarul. Cică el n-a ‘auzit de cătun, târg sau metropolă conduse de PSD care să nu fi retrogradat din secolul XXI’. Pentru că sloganul de mai sus nu era pro-PNL ci anti-PSD, autorul mai adaugă puțin amestec despre administrarea corectă a unor orașe precum Alba Iulia, Arad, Cluj-Napoca, Târgu Mureș sau Timișoara. Cică despre orașele astea numai de bine, în virtutea faptului că acestea au fost conduse de primari PNŢCD, PDL & co.
Să subsumăm:
Dezolantă categoria jurnaliștilor-politicieni-securiști autohtoni. Unii, mai puțin sofisticați, se transformă în clovni, jelindu-se în direct, mai apoi topindu-se în politica ce i-a omenit. Alții, mai abili, se imaginează jurnaliști, concomitent cu pozițiile politice de la Parlamentul European. Prestațiile jurnalistice se plătesc bine dacă știi încotro să îndrepți cuvintele-ți fie ele și șubrede & pipernicite.
În ceea ce mă privește, un lucru e foarte clar. Articolul lui TRU m-a convins că trebuie să am grijă și să nu votez candidatul liberal la primăria Bucureștiului.
În rest, Dumnezeu cu mila!
