Emilian Colceru scrie un răspuns (întârziat, după cum el însuşi declară) la un mai vechi articol al meu despre filmul lui Mungiu După dealuri. Într-adevăr, discuţia rămâne actuală, mesajul filmului, modernitate versus tradiţie, fiind greu de epuizat. În săptămânile (lunile?) ce au trecut s-au petrecut evenimente în stare să alimenteze o atare dihotomie – tinerii ortodocşi ce au tulburat un eveniment al comunităţii LGBT la Muzeul Ţăranului Român, manifestaţiile anti-gay, luările de poziţie ale lui Remus Cernea vizavi de subiectul discriminărilor de tot felul din societatea românească de acum.
Autorul replicii mă critică de la început, găsind neinspirat titlul articolului meu, România medievală faţă cu (post)modernitatea. Cum ar veni, cei doi termeni, modernitate şi postmodernitate, nu ar fi interşanjabili şi ca demonstraţia să fie cât mai solidă, autorul apelează la Lyotard: „postmodernismul are rolul de a refuta orice «metanarațiune» modernă, cum ar fi progresul sau lupta de clasă, dar și premodernă, cum ar fi tradiția sau religia (cf. Lyotard, Condiția postmodernă, 1979)”. Pedanteria este una gratuită, atâta vreme cât scopul meu nu a fost acela de a echivala modernitatea cu postmodernitatea, mai degrabă, intenţia a fost una de efect, în sensul în care şi modernitatea şi postmodernitatea, ca fenomene recente, sunt în contrapondere cu bigotismul omului religios. Şi ca să mă formalizez şi eu, adaug că „indiferent de ce paradigmă utilizăm, definirea conceptului de postmodern se face cu dificultate[1]”. Doar nu suntem acum atât de naivi să credem că o simplă trimitere la Lyotard lămureşte distincţia dintre cele două concepte, nu? În plus, chiar Lyotard s-a referit la faptul că societatea postmodernă s-a debarasat de elementele experimentale ale modernismului şi a dezvoltat aspectele capitaliste[2]. Aspecte capitaliste? Păi în distincţia mea asta e foarte important, aspectele capitaliste – postmodernitatea şi conceptul de modernitate se opun României ortodoxe ce transpiră din film. De acord? Sau mai trebuie să adaug că „pentru mulţi teoreticieni postmodernitatea reprezintă doar o perspectivă asupra modernităţii, o perspectivă dependentă ea însăşi de modernitate[3]”?
Mutând planul discuţiei în direcţia filmului, observ că autorul, Emilian Colceru, citeşte şi în filmul lui Mungiu, dar şi în altele, despre societatea românescă coruptă, înapoiată şi anti-europeană. Mai spune că anumite pelicule mai recente nu sunt puse în discuţie de mine pentru că nu sunt bune propriei argumentaţii. Nu pentru că nu s-ar potrivi argumentaţiei nu le-am folosit, multe din filmele înşirate de autor nu le-am văzut şi nu puteam să mă pronunţ asupra lor. Cum ar veni, societatea românească nu este zugrăvit sumbru doar în filmele despre ruralul înapoiat şi bigot (cu mănăstirile lui cu tot), referinţele despre România corupţiei, înapoierii şi anti-europenismului sunt plenar răspândite în filmele româneşti postcomuniste. Atunci de unde antipatia mea (exprimată în scris) faţă de producţia lui Mungiu, mai ales că filmul, ne spune Emilian Colceru, este bazat pe o poveste reală şi, mai mult, prezintă o Românie medievală care respectă tradiţii contrare modernităţii? Ceea ce nu spune E. C. este esenţial: ce este modernitatea şi, mai mult, care sunt atributele modernităţii? Ar fi putut continua precizând care sunt acele tradiţii româneşti contrare modernităţii. Oare cântecele legionare de la Petru Vodă din Neamţ şi reacţiile împotriva cardului de sănătate să fie acele tradiţii anti-moderne? Şi de unde până unde a dedus domnul Colceru că un „duhovnic al neamului” mândru că a fost legionar şi un preot care a recurs la exorcizare reprezintă fapte normale în România de azi?
Până una alta, noi vedem că românii nu sunt aşa de anti-europeni cum scrie autorul replicii – toate sondajele de opinie făcute de-a lungul timpului au arătat că românii au fost/sunt printre cei mai pro-europeni. Mai mult, ţăranii şi micii meseriaşi români, ăia bigoţi şi tradiţionali, antimoderni, s-au racordat foarte bine la modernitatea europeană şi asta măcar în ceea ce priveşte piaţa de muncă. Ceea ce fac în România, agricultură şi diverse meserii, pot face peste tot în lume. Ei sunt globali, trimit acasă resurse financiare ce ţin în viaţă o economie informală. Ceilalţi, modernii, cei ce îşi duc existenţa în oraşe, mai ales cei educaţi – mulţi, stau aici în România, nu au skills-uri pentru a fi globali, ei sunt buni doar aici, în balcanismul nostru românesc. Şi, dacă tot stau cu mâna întinsă după niscai sinecuri – mulţi, unii dintre ei intelectuali vizibili în spaţiul public – suficient de mulţi, se lamentează de premodernitatea românilor rurali şi religioşi. Până la urmă chiar domnul Colceru scrie: corupţia şi înapoierea sunt metehne inclusiv ale claselor educate. Problema este că în România corupţia se distribuie de sus în jos, iar păturile precare economic se comportă similar claselor educate şi corupte. În consecinţă, gradul de înapoiere şi corupţie nu este invers proporţional cu gradul de educaţie. Şi atunci de ce am crede că nişte români mai laici, mai desprinşi de religie, ar fi mai moderni, mai pro-europeni cum spune domnul Colceru?
Mungiu este un român global, un regizor care poate face filme la fel de bine aici şi în altă ţară europenă. Cristian Mungiu, însă, nu rezistă tentaţiei clişeelor ce plutesc în spaţiul românesc, le preia şi face filme despre bizarii români premoderni – multe din aceste filme premiate la festivaluri de top. Ca o paranteză, nu sunt împotriva celor care fac filme pentru premii, foarte bine, trebuie să existe eficienţă şi Mungiu este eficient în ceea ce face. Această teză a filmului o combat, aceea conform căreia tradiţionalismul se află ascuns după dealuri. Sau credem că a fi modern şi european înseamnă doar a avea maşină, rată la bancă şi serviciu la oraş? Opinia mea este că România premodernă sălăsluieşte mai mult după blocuri şi mai puţin după dealuri. Până la urmă mentalităţile orientale au înflorit şi înfloresc foarte bine şi între zidurile Universităţii Bucureşti. Au nu este vorba şi aici de spirit anti-european, anti-modern? Nu ne putem scuza la infinit cu religiozitatea pregnantă a românilor aciuaţi după dealuri. Lucrurile nu sunt aşa de simple, sunt mult mai complicate şi ţin inclusiv de istoria politică şi economică a Europei ultimelor secole. Teza filmului nu face decât să întreţină un clişeu intes prizat în vremea din urmă: spiritul religios şi modernitatea sunt două aspecte antagonice. Aici găsesc eu teza filmului şubredă. Cât despre valoarea lui estetică? Nici eu nu mă pricep la estetica filmului, aşa că s-au pronunţat şi se vor mai pronunţa alţii vizavi de acest aspect.
P. S. Nu, filmele nu sunt justificate doar dacă tratează conflictele dintre clasele sociale. Nu sunt atât de stalinist să susţin una ca asta (pentru mai multe detalii privind arta în lumea sovietică a se vedea Boris Groys, Stalin – opera de artă totală. Cultura scindată din Uniunea Sovietică, Ideea & Design Print, Cluj-Napoca, 2007). Faţă de Visconti, De Sica şi alţi italieni neorealişti am o slăbiciune mai veche şi această pasiune rezidă inclusiv în modul în care aceştia s-au raportat la clasele inferioare.
[1] Mihaela Constantinescu, Forme în mişcare. Postmodernismul, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999, p. 54;
[2]Lyotard, Answering the Question: What is Postmodernism?, 1982;
Sunt de acord ca in Romania coruptia si nerespectarea regulilor se raspandesc de sus in jos, si nu invers. Perfect de acord ca si in Universitati sunt multe comportamente “orientale”, care nu respecta setul de norme si valori ale unei societati moderne, europene. Voi incerca sa explic de ce Biserica si nu Universitatea face in general obiectul criticilor atunci cand vine vorba de mentalitati pre-moderne, desi multi universitari sunt la fel de “pre-moderni” precum cei de “dupa dealuri”.
1. BOR este o institutie foarte importanta a romanilor. De fiecare data, membrii ei tin sa sublinieze contributia majora pe care a avut-o pentru istoria poporului roman. Recent a existat si o propunere de modificare a constitutiei in acest sens. Mai mult, sunt si azi multi reprezentanti ai bisericii care inca identifica biserica cu poporul roman! Deci, din importanta pozitiei pe care si-o auto-proclama este normal sa vina si responsabilitatile. Daca vorbim despre credinta si valori (mai mult, asta ne e misiunea!) e normal sa existe reactii virulente atunci cand exista abateri de la ele. Nu putem sa fim importanti atunci cand ne asumam meritele, si sa ne victimizam atunci cand suntem criticati din cauza unor abateri. Trebuie pastrata aceeasi masura.
2. Dupa cum se stie, BOR se bucura de o incredere foarte mare din partea romanilor. Din importanta functiei simbolice pe care o detine si a increderii de care se bucura este normal sa se discute mai mult despre BOR decat despre Universitate. Importanta este probabil cu atat mai mare cu cat in Romania moderna nu a existat niciodata un cult al laicitatii precum in Franta sau Turcia.
3. Daca modernitatea este legata de ideea statului de drept si a respectarii regulilor sale (si asta este un aspect esential al modernitatii!) atunci BOR reprezinta o exceptie din mai multe puncte de vedere: a) scutirea de impozite (deci o exceptie de la regula generala a societatii); b) generalizarea unei lipsei a evidentei incasarilor de la crediciosi, desi statul finanteaza biserica. avem, deci o lipsa de reciprocitate aici: statul sustine biserica dar ea nu se supune regulilor statului; c) si in cazul bisericii, precum in societate in general, coruptia este generata tot de sus in jos. au fost destule cazuri de coruptie ale unor inalti ierarhi prezentate in presa. in general superiorii lor ierarhici nu prea au reactionat fata de astfel de cazuri.
4. Sunt de acord ca in biserica primeaza lagatura spirituala si cea personala, este normal pentru o comunitate de credinta (de aici probabil si mentalitatea preponderent traditionalista, “anti-moderna”). Institutiile moderne functioneaza insa (cel putin normativ) dupa reguli. Definitia coruptiei e data tocmai de interschimbarea celor doua tipuri de raporturi sociale, adica acolo unde regula este inlocuita de relatia personala. In ceea ce priveste aspectul institutional, cred ca si biserica trebuie sa se supuna regulilor.
5. Reprezinta normalitatea cazul Iustin Parvu pentru Romania de azi? Daca privim problema din punct de vedere statistic, clar ca nu. Daca o privim in cheie simbolica atunci, dimpotriva, cred ca este daca nu “normal”, cel putin reprezentativ. E suficient sa ne amintim ca la inmormantarea sa au participat cativa zeci de mii de oameni (o cifra extraordinar de mare!). Foarte multi credinciosi probabil ca se identificau cu mesajul duhovnicului lor. De altfel, I. Parvu a si transmis o scrisoare poporului roman inainte de a muri. Poti sa o citesti daca esti curios. E vreo problema ca I. Parvu isi afisa public legionarismul sau? Daca acceptam ca legionarismul face parte din familia ideologiilor fasciste, atunci poate fi o problema pentru societatea care accepta cu atata usurinta astfel de mesaje. Biserica nu s-a pronuntat in acest caz, pentru ca BOR refuza sa se pronunte in general in privinta ideologiilor moderne, deci si in privinta ideologiilor extremiste. De altfel Patriarhia nu s-a pronuntat nici in cazul manifestatiilor anti-cip (unde clar aveam un mesaj ideologic), desi imaginea bisericii a fost implicata acolo si exista un Birou de Presa al Patriarhiei special creat pentru a cultiva imaginea BOR. Nu avem de unde sa stim care au fost motivele tacerii. Daca asta nu inseamna neaparat o forma de simpatie cu manifestantii, atunci e cu siguranta o forma de complicitate ambigua ale caror resorturi nu avem de unde sa le stim.
Reprezinta toate punctele critice enumeate mai sus simple clisee? Daca vorbim de rea intentie si de date prezentate in scopul manipularii, atunci poate ca da. Daca acceptam buna credinta, atunci cred ca este o discutie relevanta, care merita facuta.
@Gelu Sabau
Fara suparare dar primele doua puncte sunt de-a dreptul comice:
1. Inteleg ca din principiul importantei Bisericii in istoria romanilor rezulta automat si responsabilitatea ei fata de neajunsurile actuale de orice fel. Pe acelasi principiu si Mihai Vitezul este responsabil pt infrangerea de la Tutrucaia :).
2. Daca e vorba de popularitate atunci fenomene ca ascultatul manelelor, bautul berii, mancatul micilor, uitatul la fotbal si la tv ar trebui sa fie la fel de relevante.
3. O.N.G.-urile nu platesc impozit dar nici unele I.M.M. -uri sau categorii porfesionale cum ar fi informaticenii etc. asa ca punctul asta il trecem la retorica populista.
4. Curios acest apel la respectarea legii cand presiunea modernitatii asupra Bisericii este tocmai de a renunta la respectarea propriilor legi.
5.Cred ca MISA avea (si are) tot cateva zeci de mii de membri si chiar si Grig Bivolaru a lansat destule mesaje catre poporul roman; ce sa inteleg din asta ca pt societatea romaneasca este reprezentativa urinoterapia, sexul in grup si pornografia cu minori?
Eu cred ca antiteza Biserica ortodoxa vs modernitate chiar e o fandoseala imprumutata dintr-o retorica occidentala, in buna parte fundamentata pentru acel spatiu, dar care la noi e o simpla forma fara fond, o adevarata marota a unor grupuscule asa-zis progresiste care este scoasa periodic la inaintare si plimbata ca “sfintele moaste” in timp ce adevaratele cauze ale inapoierii Romaniei sunt pur si simplu ignorate.
Ma bucur ca am reusit sa te binedispun! Reciproca nu mi se pare insa valabila. Raspunsurile tale nu par a fi pline de umor, iar daca le luam in serios, contin in buna masura greseli elementare de logica! Ceea ce comiti la cateva din raspunsurile tale se cheama sofism prin analogie. Le voi lua pe rand, prezentand desfasurarea rationamentelor acolo unde este cazul:
1. Aici avem un tip de rationamet care incearca reducerea la absurd:
Biserica este o istitutie importanta, deci responsabila pentru orice
M. Viteazu este un presonaj istoric important, deci responsabil pentru orice
Concluzie: M. Viteazu este responsabil pentru infrangerea de la Turtucaia.
Din absurdul concluziei deducem absruditatea premisei. Rationamentul se bazeaza in mod evident pe falsa analogie intre institutia bisericii si un personaj istoric. Care este motivul pentru care am crede ca o institutie actuala si cu o traditie de 2000 de ani functioneaza in mod analog cu un om politic si un razboinic, fie el chiar asa de important precum M. Viteazu?
Depasind aspectul logic, formal, al raspunsului, nu am sustinut nici un moment ca bisercii ii revine “responsabilitatea fata de neajunsurile actuale de orice fel”. Daca citesti cu atentie punctul 1. o sa vezi ce anume am in vedere!
2. Avem din nou aceeasi falsa analogie dintre biserica si ascultatul manelelor, bautul berii etc. Ea este inlesnita si de o usoara imprecizie terminologica: eu am folosit termenul “incredere” iar tu vorbesti despre “popularitate”. Nu mi se par deloc termeni echivalenti in contextul discutiei. E un non sens sa spun ca daca bautul berii e un fapt popular, atunci oamenii au incredere in bautul de bere! Nu cred nici ca se poate sustine o analogie functionala intre domeniul credintei, care tine de intimitatea persoanei si defineste in mod esential felul in care un individ se raporteaza la lume, si cel al unor hobby-uri precum ascultatul muzicii sau gusturile culinare, doar in virtutea faptului ca si unele si altele sunt “populare”. Iar daca spun ca pentru unii manelele sau fotbalul sunt o “religie”, atunci mi se pare ca impingem discutia usor in derizoriu!
3. Sunt de aord cu acest punct. De altfel, scutirea de impozite nici nu mi se pare o chestiune importanta, n-am nimic impotriva ei atat timp cat banii sunt directionati spre scopurile mentionate. Mi se pare mult mai important punctul b), dar si faptul ca, bunaoara, nu exista nici un criteriu precis prin care cultele sunt finantate de la bugetele locale si, uneori, de la bugetul de stat (n-am mai intrat in subiect pentru a nu incarca prea mult raspunsul anterior).
4. Nu-mi dau prea bine seama la ce anume te referi atunci cand vorbesti despre “presiune modernitatii asupra propriilor legi ale Bisericii”. Poate dezvolti. Cand am vorbit despre interferarea raportului personal cu cel institutional m-am gandit in primul rand tot la modalitatea de finantare a bisericii, care, in lipsa unor criterii precise, nu este facuta in functie de reguli, ci de relatii personale. Aceasta stare de fapt permite si exploatarea credintei in scopuri politice si electorale.
5. Aceeasi observatie ca la punctele 1 si 2. Rationamentul ar fi ceva de genul:
La inmormantarea lui I. Parvu au participat cateva zeci de mii de persoane
MISA are cativa zeci de mii de membri
I. Parvu si G. Bivolaru lanseaza mesaje catre poporul roman
G. Bivolaru practica urinoterapia, sexul cu minorii etc
Concluzie: Urinoterapia, sexul cu minorii sunt reprezentative pentru poporul roman.
Asumptia tacita a intregului rationament e ca mesajele lui Bivolaru si ale lui Parvu au aceeasi relevanta pentru romani! Personal, nu i-as aseza la acelasi nivel pe I. Parvu si G. Bivolaru! Daca vrei sa pui pe acelasi taler al balantei BOR si MISA nu ai decat! Nici nu m-as incumeta sa fac o comparatie cinstita intre un tip dubios, care a infiintat o organizatie “spirituala” unde, folosindu-se in principal de ignoranta indivizilor a recurs la fapte cu iz penal, si un monah ortodox, considerat de unii cunoscatori printre cei mai mari duhovnici ai nostri, chiar daca el a avut simpatii legionare la care nu a renuntat pana la moartea sa! Pentru cine doreste astfel de comparatii, nu are decat!
As incheia aceste cateva rapide observatii, aducandu-mi aminte ca logica s-a studiat totusi in clasa a IX-a. E drept, a trecut ceva vreme de atunci si poate ca nici mintile noastre nu erau inca pregatite pentru un nivel ridicat de abstractizare. Cred insa ca pentru cine vrea sa dezbata si sa polemizeze, pentru frumusetea jocului, ar fi totusi utila revizuirea unor notiuni elementare…
Sa le luam metodic:
La puncutul 1 construiesti un text in care in cea mai mare parte vorbesti de importanta pe care si-o revendica Biserica ortodoxa in istoria poporului roman pentru a ajunge, in final, la doua concluzii:
a. Biserica tb sa-si asume si greselile nu numai meritele.( Or asta nu are nici o legatura cu premisa de la care s-a plecat, orice organizatie mica sau mare este responsabila pentru faptele sale. )
b. Este normala reactia dura impotriva Bisericii atunci cand greseste, aceasta reactie fiind pe masura rolului pe care Biserica si-l asuma. Cu alte cuvinte judecam persoana ( in cazul asta instituita) si nu faptele, ceea ce, da-mi voie sa-ti spun, e o mostra tipica de mentalitate premoderna.
Pe de alta parte pe langa litera textului mai exsista si spiritul lui, or ceea ce sugerai tu in text era ca pe masura importantei pe care si-o aroga Biserica in istoria romanilor putem banui si o masura consistenta a responsablitatilor ei negative, ceea ce este un nonsens, de unde si exemplul meu cu Mihai Viteazul.
2. Popularitatea este consecinta increderii, oamenii beau bere pentru ca au credinta ( si, desigur, si confirmarea 🙂 ca berea ii va binedispune) asa ca nu vad nici o problema aici. In rest aceeasi gandire premoderna, chiar daca faptele care se petrec in Universitatea romaneasca sun grave este normal sa se vorbeasca mai mult de greselile Bisericii pentru ca e mai populara, pardon, are mai multa incredere; deci judecam in continuare institutii, persoane nu fapte.
3. punctul b vezi tot o vinovatie a Bisericii intr-o speta in care clar e vina statului. Daca cineva face evaziune fiscala e strict vina statului ca nu il sanctioneaza sau ai vrea ca respectivul sa se autodenunte?
4. De exemplu presiunea pentru a renunta la definirea familiei ca fiind formata din barbat si femeie.
5. MISA este departe de a fi o grupare obscura cum sugerezi; pe langa zecile de mii de membrii, spiralele de la Costinesti sunt deja un loc comun al buletinelor de stiri; Grig Bivolaru a fost invitat la numeroase emisiuni in prim time ( ceea ce nu e cazul cu Iustin Parvu) s.a.m.d. si cu toate aceste nici urnioterapia, nici orgiile sexule nu sunt reprezentative pt societatea romaneasca, cu atat mai putin parerile mult mai obscurului Iustin Parvu.
Cat despre “asumtia tacita” ca daca Grig Bivolaru = Misa si Iustin Parvu = BOR nu pot sa zic dacat ca indica mari carente la logica de clasa a IV-a.
1) Faptul ca Biserica trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru greseli decurge in mod necesar si suficient din premisele lui Gelu (vezi ca logica nu e subiectiva, e una singura, de la Aristotel incoace valabila pentru toti) Avem asa: Orice organizatie mica sau mare este responsabila pentru faptele sale/ Biserica este o organizatie; rezulta ca Biserica e reponsabila pt faptele sale. E un silogism de forma “Barbara” , perfect valid. Apoi, a fi responsabil pentru faptele tale implica atat faptele bune cat si pe cele rele.
5) Analogia Grig si Pirvu tu ai facut-o. Gelu doar iti raspundea, citeste si tu mai atent.