Vara aceasta spațiul public a fost și el unul torid! Multe subiecte sensibile, care au curs în cascadă, au încins spiritele și au produs isterii. E suficient să ne amintim de tema construcției „mega-moscheii” la București, legea „anti-legionari” sau problema refugiaților din Orientul Mijlociu. Toate aceste subiecte au o puternică încărcătură simbolică și identitară, motiv pentru care stârnesc multă pasiune, uneori limitele decenței fiind depășite. Pe de altă parte, e limpede că acest gen de subiecte sunt recurente, ele vor reveni iar și iar pe agendă, de felul în care vor fi tratate depinzând rezolvarea lor sau, dimpotrivă, complicarea lor.
Problema moscheii a fost aruncată în spațiul public în luna iulie, când ziarele titrau că în București urmează să fie construită cea mai mare moschee din Europa! A fost suficient pentru ca spiritele să se inflameze. A mai apărut și fostul președinte la televizor, declarând că pe lângă moschee va fi construită și o Universitate cu 6000 de studenți musulmani și că, ce frumos, se vor găsi cu siguranță unii dintre ei care să pună bombe la metrou! Desigur, în total acord cu demagogia și populismul care îl caracterizează, Traian Băsescu a uitat să spună că el însuși, atunci când a fost președinte, a căzut de acord cu omologul său turc în privința acestei probleme! Degeaba a apărut apoi la televizor Muftiul, precizând că nu e vorba de nici o Universitate, și nici de cea mai mare moschee din Europa, avalanșa fusese pornită.
La puțin timp după aceste declarații publice, s-a găsit și un patriot, român verde, fost legionar (luptător în Legiunea Franceză, nu în Mișcarea Legionară!) care a preluat inițiativa. A cumpărat câțiva purceluși pe care i-a dus la locul faptei, pe terenul respectiv. Vopsiți în tricolor, semn al iubirii de țară, au fost lăsați să zburde în voie! O carcasă de porc, via supermarket, a fost „plantată” în pământ, pentru a fi sigur că blestemul va prinde. Nefericitul animal, în loc să bucure papilele gustative ale unor gurmanzi, a fost destinat viermilor. Și lucrurile nu s-au oprit aici. La scurt timp, o cruce masivă de piatră, cu o greutate de 1,2 tone, conform datelor tehnice, a fost adusă din Moldova și așezată la căpătâiul porcușorului îngropat. Semn al înstăpânirii creștinilor asupra pământului sau, cine știe, poate pentru a aminti jertfa porcușorului… Până aici lucrurile sunt cunoscute. Presa a relatat toate aceste povești, pe internet au circulat poze, înregistrări etc. Ieri s-a petrecut însă un alt fapt, care m-a făcut să scriu despre acest subiect.
Cu ocazia zilei Înălțării Sfintei Cruci, un sobor de preoți a fost la locul cu pricina și a săvârșit o slujbă de sfințire a crucii de piatră. O înregistrare video poate fi urmărită aici. Soborul a fost însoțit de mai mulți oameni, care purtau cruci de lemn. În total 100 de cruci. La sfârșitul ceremoniei, crucile au fost și ele „plantate” la fața locului. Avem acum o cruce de piatră și o pădure de cruci de lemn!
În acest caz avem de-a face așadar cu un gest clar de violență simbolică. Autorul, conștient de altfel de gestul său, a invocat legea, care prevede că în România adunările religioase nu au nevoie prealabilă de autorizație. A mizat pe faptul că aducând preoți acolo, jandarmii cu siguranță nu vor interveni. Ceea ce s-a și întâmplat, din fotografii nu se vede nici un jandarm la fața locului. Cu toate acestea, din păcate, violența simbolică poate foarte ușor escalada. Mai ales atunci când cei care au poziții de autoritate nu iau nici o măsură. Și aici sunt două lucruri pe care aș dori să le punctez:
1. Poziția BOR
În momentul în care patriotul nostru a trimis porcușorii la plimbare pe terenul respectiv Patriarhia a dat un comunicat prin care apreciază că „gestul regretabil, chiar dacă izolat, denotă lipsă de respect şi toleranţă faţă de credinţa şi tradiţia unei comunităţi religioase”. Sursa, aici. Dezaprobarea s-a produs și în cazul instalării crucii de piatră. Față de ceea ce s-a întâmplat ieri, nu am văzut încă nici o reacție din partea Patriarhiei. Cazul pare cu atât mai grav, cu cât este vorba și despre o slujbă la care au participat preoți. Pe lângă dezicerea de astfel de acțiuni, cred că preoții respectivi trebuie și sancționați de către Patriarhie.
2. Situația legală
Conform legii, terenul respectiv a fost concesionat de către statul român comunității musulmane pe o perioadă de 49 de ani. În acest caz, avem de-a face așadar cu o încălcare a dreptului la proprietate. Cred că reprezentanții cultului musulman pot acționa pe cale legală, altfel, cine știe, poate în scurt timp după sfințirea acestei cruci, acolo va fi așezată piatra de temelie pentru o biserică! Așa se poate întâmpla când unii oameni devin brusc credincioși!
Update: Patriarhia Română a emis un comunicat prin care condamnă orice formă de „învrăjbire etnică și religioasă”, precizând că preoții care au participat la această slujbă au „statut necanonic”. Comunicatul poate fi citit aici.
P. S. Una dintre pozițiile cele mai lucide pe această temă, menită de a ne proteja de toate spaimele atavice, e cea a profesorului Radu Carp. Soluția? Relativ simplă: musulmanii nu au voie să primească alte finanțări pentru activitățile lor, în afară de cea a statului român!
sursa foto: facebook, Cătălin Berenghi
