Joi seara, pe data de 14 martie, APCRC a organizat împreună cu Facultatea de Geografie, Universitatea București, dezbaterea cu tema „Inventarea Statului Națiune”. Dezbaterea i-a avut ca invitați pe Claude Karnoouh, sociolog și antropolog francez și pe Alexandru Popovici, profesor de economie. Scopul acestei discuții a fost de a repune în discuție, dintr-o perspectivă critică, momentele decisive pentru formarea Statului național modern. Discuția a pornit de la problematica trasată de Cl. Karnoouh în lucrarea sa Inventarea poporului națiune. Cronici din România și Europa Orientală,1973 – 2007, publicată la Editura Ideea Design&Print în 2011. Temele abordate în cadrul discuției au fost legate de iluminismul românesc, în comparație cu cel vestic, relația dintre tradițiile lumii arhaice și statul național, legătura dintre statul național și statul modern bazat pe contractul social, contribuția Bisericii Ortodoxe la ideologia națională și evaluarea făcută spiritualității românești de Blaga și Noica, doi dintre cei mai mari filosofi români ai secolului XX.
Iluminismul românesc prezintă și el, asemeni iluminismului occidental, un anti-tradiționalism semnificativ. Șincai, considera că poporul poate progresa doar prin renunțarea la vechile obiceiuri care l-au menținut în ignoranță. Spre deosebire de iluminismul occidental, cel românesc este repede înghițit de un romantism de tip etnico-lingvistic, cu trimitere la tradițiile poporului în numele căruia românii din Imperiul Austriac vor cere drepturi politice. Dacă în Franța, de exemplu, iluminismul a fost un instrument de luptă împotriva absolutismului monarhic, în Prusia sau Austria reformele iluministe au fost modalități de consolidare a puterii monarhului. Iluminismul transilvan poate fi înțeles strict în cadrul mai larg al iluminismului austriac.
Deși statul modern a făcut în România frecvente trimiteri la tradițiile rurale, esența statului modern este radical diferită de cea a lumii satului. De aceea putem vorbi mai degrabă de o confruntare între cele două realități, deoarece statul modern bazat pe știință și economie, va disloca încetul cu încetul lumea arhaică. În modernitate tradiția supraviețuiește doar ca spectacol. Nu există nici o corelație între statele națiune și tradițiile vechi, deoarece lumea arhaică este astatală și anațională. Statul va folosi instrumentaliza în propriul folos aceste tradiții, dar vor exista și momente în care mișcările tradiționaliste se vor întoarce împotriva statului modern, cum s-a întâmplat de exemplu în România în perioada interbelică.
Dacă ne referim la relația dintre statul național, bazat pe o etnie, și filosofia statului modern care e întemeiat de contractul social, atunci trebuie spus că principiul egalității cetățenilor ce rezultă din contractul social este un ideal teoretic și intelectual care nu este atins ca atare în nici o societate. În România problema prezintă este una sensibilă deoarece există mulți români care nu-i consideră pe maghiari adevărați cetățeni, după cum există și mulți maghiari care nu-i consideră cetățeni pe români. E vorba de același tip de gândire naționalistă pus în oglindă. Până când acest mod de gândire nu se schimbă, problema este una foarte vie, nu una teoretică.
În ce privește relația dintre ortodoxie și politică, există fără îndoială o contribuție a ortodoxiei la păstrarea identităților naționale în Europa de Est, contribuție pe care nimeni nu o poate nega. În Ardeal Biserica greco-catolică s-a remarcat pentru apărarea românității. Totuși legătura dintre Biserică și stat nu ar trebui să fie azi atât de strânsă, având în vedere că interesele bisericești nu sunt tot una cu cele ale statului.
Dacă ar fi să concluzionăm, putem spune că discuția a fost una interesantă și agreabilă, și că răspunsurile celor doi invitați ne-au oferit piste care să ne îndemne să medităm la o reevaluare a așezării noastre în modernitate.