de Damianakis Antonios
Fiind cel mai de seamă prozator interbelic,
Petrescu e creatorul romanului românesc modern.
A scris “Ultima noapte…”, un roman psihologic,
Descriind războiul și-o dragoste-n mediul monden.
Perspectiva narativă este una subiectivă,
Evenimentele fiind istorisite la persoana întâi.
O confesiune ce examinează orice inițiativă,
În drama existențială a protagonistului.
Temele-s iubirea și atmosfera din război,
Textu’-i fragmentat în două părți, sugestiv,
Tumultul interior ce se desfășoară-n toi.
Toate concretizate în titlul conotativ.
Ștefan Gheorghidiu e personajul-narator,
Marchează tipul intelectualului lucid,
Inadaptat, filozof; trăiește în planul interior,
Mistuit de dragoste și-al războiului genocid.
Ștefan s-a-nsurat cu Ela, colega de la facultate,
Animat de duioșie dar și de orgoliu semeț.
La-nceput, în modestie, iubirea le-mbina pe toate.
Tinerețea, pasiunea jucau rolul cel mai de preț.
Unchiul Tache, cel avar, le-a lăsat o moștenire.
Din senin s-au îmbogățit,armonia a degradat.
Ela s-a aventurat în lux, monden și parvenire,
Ștefan, fire sceptică, bănuia că l-a-nșelat.
În excursii și la baluri, Ela cocheta cu G.
Ștefane acum gelos, inima-i îndurerată…
Se dedică întru totul suspectării aprige,
Sufletu-i rămâne greu, inrolându-se-n armată.
Dar obține o permisie, vrând să-și viziteze soața
Și plecând din regiment ca s-ajungă-n Câmpulung,
Îl zări pe domnul G. și-i se taie respirația.
Plănuiește să-i ucidă, însă pleacă în amurg.
Fulgerele vin din cer, bombele desprind țărână,
Haos și-agonie în aer,moarte și destine-n zare.
Și pe frontul purpuriu jar mocnește-n clar de lună,
Iar soldații din tranșee urlă lung după salvare…
Ștefan fu rănit în luptă și atunci se-ntoarse acasă,
Devenise acum matur, după ce văzu Infernul.
Se desprinse ușor de Ela, iar printr-o scrisoare-i lasă:
Cărți, obiecte și-amintiri…”Adică tot trecutul.”
Damianakis Antonios este elev la Colegiul Național „Ion Creangă” din București
