Siria. Eterna problemă. Deja ne-am obișnuit să auzim zilnic de ororile produse de un război care pare fără sfârșit. Dar vocea celor direct afectați se aude tot mai slab. De aceea am ales să stau de vorba cu doi sirieni care sunt chiar originari din Alep despre ceea ce se petrece acolo.
MARIA CERNAT: Trăim în prezent într-o stare de confuzie. Unii susțin că Alep-ul este eliberat. Alții susțin contrariul. Un grup de sirieni s-a deplasat la Ambasada Rusiei pentru a mulțumi .
JAMAL SERBU: Cred că e foarte dificil ca noi să oferim verdicte și soluții. Dar putem comenta și putem aduce perspective cât mai apropiate de adevăr, cât mai puțin pătimașe. A înțelege ce s-a petrecut acolo nu se poate decât dacă facem o retrospectivă corectă a evenimentelor.
Mai ții legătura cu persoane din Alep?
– Am avut-o pe sora mea acolo. Am avut rude și din partea de est și din partea de vest. La început când au intrat în 2012 așa-zișii revoluționarii acolo oamenii au fost mulțumiți. Zona în care pătrunseseră revoluționarii se numea ”Zona eliberată de regim”. Oamenii din acea zonă, dar și ceilalți, erau foarte încântați. Spuneau, iată, am scăpat de regimul criminal. Iar cei care stăteau în cealaltă parte, în vest, spuneau, ce bine ar fi să vină să ne scape și pe noi. Asta chiar la început. Deja din anul 2013 au început îndoielile. Cel mai bun termen pentru a descrie ce s-a petrecut a fost că au fost dezamăgiți și nu puteau să reacționeze.
– Dar începuse încă de atunci turnura fundamentalistă?
– Pe final începuse teroarea.
– A fost mai rău decât cu regimul.
– Nu mai rău. Același lucru.
– Dar cei care au venit erau de factură religioasă.
– Cei care au venit sunt un conglomerat. La începutul începutului au fost grupuri formate din oameni care au dezertat din armata siriană. Ei reprezentau un pericol pentru regim. Mai ales că erau populari și acceptați de sirieni. Trebuiau deci distruși. Cum să facă acest lucru. Exact cum au făcut în trecut.
MAZEN RIFAI: În închisoarea Sednaya se aflau o serie de jihadiști periculoși care luptaseră în perioada 2002-2004 în Irak. O parte fuseseră antrenați de regim să lupte împotriva americanilor. Regimul de atunci din Irak, președintele a acuzat regimul Assad că trimite jihadiști în Irak.
– Deci erau în jur de 3000 de persoane antrenate să lupte. Dar ce naționalitate, ce religie aveau? Erau sirieni?
MAZEN RIFAI: Erau și sirieni și de alte naționalități. Majoritatea erau criminali condamnați care au fost antrenați să lupte. Au făcut pe teritoriul Siriei tabere în care au fost pregătiți fizic și psihic. Au dus acolo niște imami care să îi transforme în jihadiști. Apoi au luptat în Irak și au fost capturați de armata americană. Siria a jucat mereu acest joc. Au trimis jihadiști să lupte și apoi i-a recapturat. În 2010 Ali Mamlouk a declarat că, și asta apare și în Wikileaks, că noi știam să luptăm cu teroriștii, nu ca proștii de americani. Noi trimitem oamenii noștri înăuntru și îi distrugem dinăuntru. Și chiar așa au procedat. În Sednaya timp de opt ani de zile oameni de genul ăsta au stat acolo. Sednaya e una dintre cele mai dure închisori din lume. Are forma siglei Mercedes și e una dintre cele mai cunoscute.
– Cu alte cuvinte, Assad avea o armată secretă formată din criminali deveniți jihadiști pe care îi trimitea unde avea nevoie?
JAMAL SERBU: Regimul ăsta, cum îmi spunea un prieten, e unul rar întâlnit în lume. Reprezintă terorismul în sine. El n-a deprins metodele totalitare de la un singur regim. A învățat și de la ruși și de la chinezi și de la americani. A preluat metode represive și pe unele le-a perfecționat. Teroarea nu trebuie să fie directă. Cel mai des se folosește de arma diversiunii. Aceste grupuri de jihadiști nu s-au format peste noapte. Totul a început cu mult timp în urmă. Să ne gândim la cazul Bin Laden. De unde a apărut el? El a fost pregătit pentru a servi în lupta împotriva rușilor. El a fost pregătit de un serviciu. Nu putea dobândi acele competențe de unul singur. Bine, nici nu vreau să intru aici în politică. Cert e că în ultimii zece ani a devenit o modă să spui jihadist sau taliban. Lumea nu înțelege. Cum s-a ajuns la situația asta?
Bine dar sunt foarte multe grupări. S-o luăm sistematic.
MAZEN RIFAI: În Egipt sunt Frații Musulmani, în Palestina e Hamas, în Liban Hezbollah.
– Și care e legătura cu religia. Sunt suniți sau șiiți?
MAZEN RIFAI: Cei sprijiniți de Arabia Saudită și Quatar sunt suniți, cei sprijiniți de Iran sunt șiiți. Din punctul meu de vedere nu contează prea mult pentru că ei n-au religie în cap, au politică. Depinde cine îi sprijină.
JAMAL SERBU: Fiecare dintre aceste mișcări pretinde, firește, că doar ei reprezintă Islamul. De fapt, nici unii nu reprezintă Islamul. Ei reprezintă Islamul care servește anumite interese.
– Dar voi ați discutat vreodată cu un asemenea personaj?
JAMAL SERBU: Se creează o imagine supradimensionată a acestor indivizi. Sunt niște oameni jalnici, nenorociți. Ce e interesant de aflat este cine anume îi sprijină, cine îi susține. Dacă încerci însă să faci săpături riști foarte mult.
MAZEN RIFAI: Sunt niște criminali pe care regimul îi folosește și apoi se dispensează de ei.
– Dar ați vorbit vreodată cu un asemenea individ?
JAMAL SERBU: Păi nu e mare scofală. Sunt niște soldați, dar antrenați altfel.
– Dar care e mediul lor de proveniență?
MAZEN RIFAI: Foarte mulți provin din închisori și sunt oameni foarte slab pregătiți intelectual. Șefii lor însă sunt ingineri, doctori, însă au porniri dictatoriale. Și conducătorii lor doar ghidează, dau indicații, dar ei niciodată nu se aruncă în aer.
– Dar reușesc să se impună.
JAMAL SERBU:Au în ei puterea vorbei, a discursului. Sunt foarte bine pregătiți în sensul ăsta. S-au cheltuit bani grei pe ei.
MAZEN RIFAI: Au un mare talent și carismă. De regulă sunt recrutați din timpul facultății. În marea majoritate sunt selectați dacă sunt inteligenți și săraci.
– Înțeleg că acum sunt și zone care nu au fost afectate de război. Damascul, de pildă.
MAZEN RIFAI: Da, Damascul și zona litorală. Chiar s-a construit foarte mult acolo. Majoritatea fabricilor existente în Alep – pentru că Alep-ul concentra aproape 80% din industrie – s-a mutat acolo.
– Cum priviți noua alianță dintre Rusia și regimul Assad?
MAZEN RIFAI: Cred că sunt interese comerciale și economice. Ei au acum dreptul de a intra în Siria fără să trebuiască să răspundă în fața ONU.
– Bine, dar intervenția rusă din Alep este văzută ca o mare eliberare.
JAMAL SERBU: Eu nu aș crede. Cred că e mai degrabă începutul căderii lui Assad. Singurul motiv pentru care Assad era susținut era faptul că lupta cu jihadiștii. Dacă ei nu mai există își pierde și el sprijinul. După ce dispar jihadiștii o să înceapă revoluția adevărată în Siria.
Credeți că a fost o strategie?
MAZEN RIFAI: Cred că a primat interesul economic. Contracte de gaz, teritorii, baze militare. Acum e foarte posibil să se dispenseze de Assad și să îl pună la dispoziția unui tribunal internațional. Asta cu atât mai mult cu cât el nu mai controlează mare lucru.
JAMAL SERBU: La acest nivel suveran e interesul.
– Dar cei cu care discutați acum din Alep ce părere au despre ce se petrece?
JAMAL SERBU: Foarte mulți și-au pierdut și rudele și casele și este foarte greu să se mai entuziasmeze de ceva. Cei din partea de est, care aproape a fost rasă cu totul de pe fața pământului, sunt în această stare. Cei care până acum au fost în partea de vest a orașului s-au bucurat pentru că măcar au scăpat de bombardamente.
MAZEN RIFAI: Noi suntem chiar originari din Alep.
JAMAL SERBU: Când aud de Alep am în față o imagine clară a orașului. Văd cartiere.
MAZEN RIFAI: Există oameni originari din Alep care stau acolo de generații și au rude în tot orașul și există persoane din zona rurală care au venit în Alep. Cei care veneau din Est rămâneau în acea zonă de Est a orașului. Simetric, cei care veneau din vest.
– Dar n-a existat o graniță. Era o convenție.
– Da, separarea est și vest a început în 2012.
– Acum care e situația?
JAMAL SERBU: Partea de est nu mai există și cei atacați sunt cei din vest care sunt prinși acolo și nu sunt lăsați să iasă.
– Dar cam câte persoane mai sunt acolo, cu aproximație?
MAZEN RIFAI: Acum (discuția a avut loc în decembrie) am primit o informație că ar mai fi 80 de mii.
– Și cine sunt, din informațiile voastre cei care nu îi lasă să iasă?
JAMAL SERBU: Trupele șiite. Iranienii, trupele Hezbollah.
– Și de ce credeți că nu îi lasă să plece?
JAMAL SERBU: Au interesul să-i folosească pentru a putea la rândul lor să elibereze prizonieri șiiți din anumite zone ale Siriei care în mare majoritate e sunită.
MAZEN RIFAI: Mii de ani aceste comunități de șiiți au funcționat fără nici o problemă în Siria. Mii de ani. De peste 1600 de ani au stat acolo fără probleme.
JAMAL SERBU: E o enclavă. Cum e Harghita și Covasna. Și mii de ani nu s-a întâmplat nimic.
MAZEN RIFAI: Problema este că de curând Hezbollah și-a stabilit bazele acolo și a început să bombardeze suniții din jur. Firește, toți suniții din jur au fost afectați. Au început conflictele și resentimentele. Chiar divorțuri, pentru că mulți erau căsătoriți între ei, suniți cu șiiți
Dar Hezbolah-ul de când a apărut în zonă?
MAZEN RIFAI: Au venit din 2012 în încercarea de a intra în Palestina prin Siria.
– Și care este poziția Israelului?
JAMAL SERBU: Israelul nu poate decât să se bucure de acest conflict care antrenează doi dintre dușmanii săi. De fapt această problemă în termeni religioși suniți – șiiți a început să se pună foarte stringent odată cu revoluția iraniană în 1979. Șiiții sunt minoritari. Erau în Iran, în câteva zone din Irak și Siria, în câteva zone din Liban. După ce a venit frumusețea de Khomeini a început și războiul cu Irakul susținut de americani și țările din Golf. Totuși puterea Iranului nu a scăzut. S-au înarmat puternic din prima clipă susținuți fiind de ruși. Era o piesă foarte importantă în jocul geopolitic, motiv pentru care i-au sprijinit. Economic era foarte important să creeze un pol de putere care era Iranul. Firește Israelul s-a simțit direct amenințat și a intervenit în cadrul comunității internaționale.
– Revenind la problema actuală. Cum țineți legătura cu acele cunoștințe ale voastre care au rămas în Alep?
JAMAL SERBU: Păi din când în când vine curentul și au acces la rețea și discută. Cea mai folosită rețea este Whatsapp-ul.
MAZEN RIFAI: Sunt mai multe grupuri create cu care eu țin legătura. La câteva zile ne vedem pe Skype și chemăm pe cineva din conducere.
– Adică s-a stabilit o conducere ad hoc?
MAZEN RIFAI: Exact. Și de fiecare dată vine cineva din conducere și discutăm despre situația lor.
– Știți câți bărbați, câte femei, câți copii sunt acolo?
– Acum e un haos total și nu se mai știe nimic.
MAZEN RIFAI:Acum e ca și cum ai luat o sticlă de apă ai pus nisip și ai amestecat. Nu mai poți discerne nimic.
JAMAL SERBU: Oricum, din ce știm până acum oameni înarmați, adică foști revoluționari au rămas foarte puțini. În partea de est nu mai poate sta nici armata. Acolo s-au folosit toate armele posibile, poluarea, mirosul sunt imposibil de suportat.
– Deci au folosit și arme chimice?
JAMAL SERBU: Din plin.
MAZEN RIFAI: Au folosit în special gaz sarin.
– Dar oamenii care sunt acolo vor să plece?
JAMAL SERBU: Evident. Dar e foarte greu. Acum au început să-i omoare unul câte unul. Ultimul grup care a vrut să plece era format din circa 800 de persoane.
MAZEN RIFAI: Când au vrut să treacă de Hezbollah au fost capturați. Pentru că acolo trebuie să știți că sunt mai multe zone controlate de diferite facțiuni. Primele treceri sunt în general controlate de miliții șiite din Irak. Apoi pakistanezii și afganii. Apoi vine Hezbollahul, apoi vine armata siriană și rușii și apoi presa.
JAMAL SERBU: Armata sirană e ultima pentru că ei nu mai reprezintă puterea. De fapt nici regimul nu mai are mare încredere în ei pentru că s-a dus vestea că sunt primii care fug, de aceea sunt ultimii în aceste cercuri care înconjoară Alepul.
– Deci să reluăm, care ar fi trupele prezente acum în Alep?
MAZEN RIFAI: Păi sunt pakistanezii și afganii, milițiile irakiene șiite, Hezbollah-ul și armata siriană cu rușii.
JAMAL SERBU: Pakistanezii sunt cei mai răi pentru că sunt ca niște animale. N-au văzut civilizație. Iranul s-a implicat în racolarea celor mai săraci membri ai comunităților rurale din Afganistan și Pakistan contra unor sume de bani.
MAZEN RIFAI: Ca civil trebuie să treci de toți aceștia și îți dai seama că e foarte greu. Chiar dacă unii și-au arătat supunerea față de regim nu li s-a dat șansa să plece. Li s-a spus să ia arma să lupte împotriva celorlalți.
– Foarte complicat. Cum credeți că se va termina?
JAMAL SERBU: Am observat că se încearcă acum reabilitarea lui Assad. Cine să încerce să-l reabiliteze decât Iranul și rușii. Dar eu cred că sunt puține șanse de reabilitare. E ca și cum cineva, un prieten de demult, ți-a omorât copilul. Cum mai poți să treci peste asta?
– Crezi că poporul n-o să accepte niciodată revenirea lui Assad.
JAMAL SERBU: Cred că n-o să fie liniște. Adică oamenii strămutați, oamenii care au plecat în țările din jur și chiar în Europa, credeți, că oamenii ăștia, puțini, e drept, dar credeți că n-o să devină la rândul lor teroriști? Din atâta frustrare și resentiment? Sunt oameni care și-au pierdut părinții, copiii, casele. Au rămas singuri. Există deci premisele să se formeze o altă armată, o altă mișcare care va fi susținută tot din interese economice de americani sau de britanici, care va pătrunde în Siria și va genera conflicte. Până nu pleacă Assad nu se rezolvă problema. Va fi, probabil, o a doua Iugoslavie. Eu cred că Siria se va împărți. Assad va pleca și vor veni la masa negocierilor reprezentați din eșalonul doi sau trei al puterii actuale.
MAZEN RIFAI: Eu cred așa. Până nu pleacă Assad vor fi mereu probleme în Siria. Dacă el ar fi cedat de la început poate nu se ajungea aici. Dacă el rămâne la putere având bani și putere nu va lăsa lumea în pace. Cum a creeat atâtea grupuri de jihadiști, probabil va repeta strategia.
JAMAL SERBU: Eu cred că dacă el pleacă împreună cu grupul lui de susținători, măcar pot începe tratativele. Asta voiam să spun.
La început nu părea un dictator sângeros.
JAMAL SERBU: Toată lumea și-a pus speranțele în el. Toți s-au bucurat când a venit.
MAZEN RIFAI: În urmă cu șase ani de zile eu eram un admirator al lui Bashar. Credeam că venirea lui o să facă Siria o țară europeană. Studiase în Londra, avea soție din Marea Britanie. Avea toate calitățile unui lider european.
– Și de ce credeți că niște sirieni s-au dus să mulțumească la ambasada Rusiei?
JAMAL SERBU: Cred că un om normal nu putea să facă așa ceva.
– Le e frică?
JAMAL SERBU: Nu, nu cred.
MAZEN RIFAI: Eu știu cum se lucra mai demult. Vine ordinul din Siria. Toată comunitatea siriană trebuie să facă acest lucru. Ambasadorul îi cheamă și îi trimite unde este nevoie.
– Dar cine sunt acești oameni?
JAMAL SERBU: Din punctul meu de vedere sunt informatorii regimului.
MAZEN RIFAI: Majoritatea sunt suniți și sunt oameni de afaceri și au putere financiară aici în România.
– Și despre voi ce părere au?
JAMAL SERBU: Noi suntem foarte puțini.
MAZEN RIFAI: Opoziția moderată e foarte slab reprezentată și ambele părți sunt împotriva ei. Adică jihadiștii și regimul lui Bashar e împotriva noastră.
– Dar în România există, din ceea ce știți, persoane mai radicale, extremiste?
JAMAL SERBU: Da. Au venit mai recent. De prin anii 90. Aici cred că după Revoluția Română au venit oameni de condiție mai modestă.
MAZEN RIFAI: Unii dintre cei mai slabi oameni au venit, fiind marginalizați de regim. Mulți dintre ei au reușit să se lanseze în afaceri pentru că așa a fost contextul în România. S-au folosit de starea de lucruri și de corupție și au reușit să facă afaceri. Adică genul Omar Hayssam. venit cu puțini bani, dar deodată a prosperat. A folosit convoaie armate ca să transporte țigări. Știm de cazul Țigareta.
– Pe Omar Hayssam l-ați cunoscut?
JAMAL SERBU: Eu nu l-am cunoscut.
MAZEN RIFAI: Eu da. Am făcut două interviuri cu el. Era un om simplu care era folosit de niște oameni pentru a spăla bani. El lua 20% și restul trimitea la bănci din Elveția.
– Deci majoritatea celor veniți din Siria în România au fost afaceriști?
MAZEN RIFAI: Nu, aici au venit oameni de tipul lui Omar Hayssam.
JAMAL SERBU: Ba au venit afaceriști, dar nu în concepția noastră. În concepția din România ei erau afaceriști.
MAZEN RIFAI: Dar se crede că au venit cu bani. Nici vorbă.
JAMAL SERBU: Au venit cu 1000 de dolari. Pentru vremurile respective, era o sumă.
– Dar fundamentaliști islamici nu au venit?
JAMAL SERBU: Nu, au venit după interese economice. De fapt fundamentaliștii au apărut recent. Adică o asemenea concentrație de fundamentaliști este ceva foarte nou și pentru noi sirienii. Până de curând noi n-am văzut așa ceva. Chiar ne întrebam și noi mereu, băi, dar de unde-au apărut ăștia? Unde am trăit noi? Or eu cred că toate aceste grupări au fost create. Cred că a fost una din armele regimului, iar acum sunt folosiți de cine plătește. Dar pe spinarea cui?
– A civililor, firește.
JAMAL SERBU: Dar nu numai. Pe spinarea unei țări care a existat de mii de ani!
