Către elevi și studenți,
Către părinți și profesori,
Au trecut 25 de ani de când regimul democratic s-a reinstaurat în țara noastră. În această perioadă societatea românească s-a schimbat în bine din unele puncte de vedere (libertăți civile, instituții democratice etc.), dar din alte puncte de vedere a involuat (educație, sănătate, egalitate de șanse etc.). Deși cetățenii români s-au bucurat în toți acești ani de libertățile formale oferite de regimul democratic, felul în care au fost înțelese aceste libertăți (atât de către simpli cetățeni, cât și de către politicieni) a fost, nu de puține ori, unul foarte precar. A fi cetățean în România secolului XXI este de cele mai multe ori echivalent cu „a vota”, iar a fi politician este sinonim cu „a fi corupt”. La o astfel de percepție a lucrurilor au contribuit, pe lângă „ilustrele” exemple oferite de politicienii noștri, și cvasi-inexistența educației civice și politice în timpul perioadei de școlarizare obligatorie. Iar acest lucru se observă în felul în care tinerii se raportează la semenii lor și la societate în genere.
Astfel, sondajele de opinie făcute printre elevi și studenți (Fundația Soros, 2010; IMAS, 2011) trimit spre rezultate similare. 26% dintre tineri consideră că regimul democratic nu este bun pentru România, iar 40% ar prefera ca România să fie condusă de un regim militar. Instituțiile cele mai creditate sunt Biserica și Armata, iar cele cu rata cea mai mică de încredere sunt Parlamentul și partidele politice. 75% din elevii de liceu nu ar accepta ca vecini homosexuali, 60% persoane de etnie romă sau persoane suferind de SIDA, iar 30% nu ar dori vecini evrei! 40% dintre respondenți nu au putut defini cu propriile cuvinte expresia „implicare civică”. Ce rezultă de aici? Evidenţa că tinerii români sunt străini de (sau nu acceptă) valorile și instituțiile fundamentale ale democrației (toleranța, implicarea, Parlamentul, partidele etc.)
Cum s-a ajuns aici? Considerăm că pe lângă atmosfera generală a societății românești, unde nu de puține ori democrația a fost doar mimată, una din cauze constă și în lipsa educației civice. La ora actuală în sistemul educațional românesc există o singură disciplină obligatorie de educație civică, numită Cultura civică, studiată în clasele a VII-a și a VIII-a de gimnaziu. Rata ei de succes este limitată de practica predării. În primul rând, conține o serie de informații abstracte care sunt greu de asimilat de elevi la o vârstă atât de fragedă. Intenția de a familiariza adolescenții de mici cu educația cetățeanească este, fără îndoială, benefică; ceea ce este îngrijorător este că o astfel de materie nu există în parcursul obligatoriu al liceului. Ea este înlocuită de științele sociale, care abordează doar tangențial noțiuni de educație civică, însă nu ca un corpus omogen de cunoștințe.
Având în vedere această stare de fapt, Asociația pentru Promovarea Culturii și Responsabilizare Civică propune introducerea în ultimii ani de liceu (clasele a XI-a și a XII-a), în programa școlară, a unui modul de educație civică care să conțină următoarele materii:
Educație civică – scopul acestei materii este de a relua la o vârstă mai matură unele teme de educație civică pe care elevii le parcurg în gimnaziu. De asemenea elevii vor integra prin studiul acestei materii informații pe care le-au acumulat între timp la celelalte discipline umaniste. Disciplina presupune și o dimensiune practică, contactarea și implicarea în activitatea unui ONG.
Studiul Constituției – toată lumea știe, Constituția este legea fundamentală a unui stat. Ea prevede drepturile și obligațiile de bază ale oricărui cetățean. Studiul Constituției a fost eliminat din sistemul educațional românesc după 1989, deoarece orele de Constituție care se făceau în perioada comunistă erau sinonime cu îndoctrinarea. Considerăm însă că este timpul să depășim aceste sechele istorice. Având în vedere că la vârsta de 18 ani fiecare cetățean al României are drept de vot, considerăm esențial ca oricine să-și exercite acest drept în deplină cunoștință de cauză. A vota fără a ști ce drepturi și ce obligații ai în societatea în care trăiești este ca și cum ai pune la volan pe cineva care nu cunoaște semnele de circulație!
Educație media – este un lucru banal, rostit de sute de ori pe zi, că trăim într-o epocă a informației. Suntem bombardați de peste tot, de dimineața până seara, cu zeci și sute de informații zilnic. În acest context, devine aproape vital să înveți să faci diferența între informația esențială și deșeul informațional. O astfel de materie pune la lucru discernământul celor tineri și-i ajută să se orienteze în jungla informațională cotidiană. De altfel, în anul 2010 Comisia Europeană a adoptat o Directivă care susține educația media în statele europene și arată legătura strânsă între nivelul de educație media și cultura democratică a unei societăți.
Educație pentru mediu – în contextul în care activitatea economică și industrială contemporană are un impact tot mai mare asupra mediului, este necesar ca tinerii să fie conștienți în privința resurselor finite pe care mediul natural ni le pune la dispoziție.
Considerăm că studiul unor astfel de materii, în perioada învățământului obligatoriu, ar duce la îmbunătățirea unora din deficiențele semnalate la începutul acestui apel.
De aceea cerem sprijinul dumneavoastră în acest demers pe care îl inițiem acum.
Cu mulțumiri,
Echipa APCRC.
Sunt de acord !!!!!!