După cum știm, cu aproximativ două luni în urmă, PSD a obținut o victorie categorică în alegerile parlamentare. În afară de 7 județe, a câștigat în toată țara, realizând scoruri surpriză chiar și în Transilvania și într-o parte din marile orașe ale țării. Cercetările de după alegeri ne-au arătat că PSD-ul a fost votat, de data asta, și de tinerii urbani, cu studii superioare, ceea ce era cu totul atipic pentru bazinul electoral al acestui partid. PSD-ul a reușit să-și depășească propriile limite. E drept că aceste rezultate au fost obținute pe fondul unei campanii electorale foarte bune, pline de promisiuni, și a dezorientării PNL-ului, principalul partid de opoziție. Dar ceva părea că se schimbă în mod substanțial în politica românească.
După preluarea guvernării, PSD-ul a pus rapid în aplicare o parte din promisiunile din campanie, ceea ce a trezit un val larg de simpatie în rândul populației. Excepțiile au venit din partea câtorva economiști, mai sceptici în legătura cu prognozele macro-economice. Oricum, per ansamblu, nesemnificativ. Guvernarea a demarat în forță! Apoi, a venit bomba intitulată „ordonanța de urgență”. După scurgerea în presă a unor informații din interiorul Guvernului, președintele Iohannis a „descins” (practic s-a auto-invitat!) la ședința de guvern de a doua zi pentru a cere anularea ordonanței. Planul ascuns începea să iasă la suprafață. Lumea a ieșit în stradă. Proteste mari în week-end-uri. Cu toată împotrivirea populației, a instituțiilor din justiție și a președintelui, guvernul a adoptat totuși ordonanța, marțea trecută. Pe șest! Reacția a fost spontană: 10 – 15.000 de oameni în stradă aproape instant! Apoi, proteste masive, zilnic, cu sute de mii de oameni, în toată țara! Așa ceva nu se mai văzuse în România din anii 90. În unele localități nu se mai văzuse niciodată!
Pentru duminică era anunțat cel mai mare protest popular, iar liderii PSD, realizând că manifestațiile s-au transformat practic într-un fenomen social, care e foarte puțin probabil să mai poată fi oprit, au anunțat retragerea ordonanțelor. În același timp, au ieșit la contra-atac, lansând tot felul de diversiuni pe la televiziunile de casă și încropind un miting împotriva „dictatorului” de la Cotroceni! După felul în care arată lucrurile în momentul de față, cred că PSD-ul s-a repliat pe posturi, așteptând moemntul prielnic pentru a relua din nou atacul. Cam așa stau lucrurile în momentul de față, și, momentan, nu cred că putem spune cu siguranță cum vor evolua în viitorul apropiat. Aș face însă câteva observații pe marginea celor întâmplate până acum:
1) Deci, la nici o lună după instalarea la putere, PSD-ul s-a auto-dinamitat într-un mod cu totul spectaculos, cum n-a mai făcut-o nici un alt partid din România de la Revoluție încoace! Grav este faptul că, prin acțiunile sale, guvernul Grindeanu a distrus aproape orice capital de încredere față de cei care nu l-au votat – și nu doar față de electoratul celorlalte partide, despre care putem spune că nu așteptau prea multe de la PSD. Să nu uităm, aproape 60% dintre români nu au votat, dar ei erau pregătiți să acorde în mod tacit încrederea lor noului guvern. Acum, cu siguranță că o parte din ei nu o vor mai face. Această încredere este însă absolut necesară pentru bunul mers al unei societăți, iar dacă ea nu va fi refăcută, urmele acestei răni vor fi active pentru o perioadă lungă de timp de acum încolo. Mai grav este că, după toate aparențele, actualul guvern dorește să-și continue acțiunile, fapt ce poate avea consecințe cu totul imprevizibile pe viitor.
2) Cel mai mare câștig al acestor proteste a fost, fără îndoială, atitudinea și comportamentul protestatarilor. Am mai participat în anii trecuți la alte manifestații. Dar pentru prima dată m-a frapat faptul că oamenii nu erau plini de îndoieli, nu le era frică și nu aveau acea atitudine tipic fatalistă, săpată în mentalul nostru colectiv de sute de ani de istorie. Am văzut în stradă oameni hotărâți, demni și încrezători. Hotărâți să pună o limită. Demni în verticalitatea lor. Și încrezători – asta e foarte important – că ceea ce fac ei nu e degeaba! Când am văzut asta am stiut că, orice s-ar întâmpla, aceste ordonanțe nu vor trece. Am știut că peste anumite criterii, impuse de bunul simț dacă vreți, autoritatea arbitrară a puternicilor zilei nu mai poate trece. Românii s-au comportat, în mod colectiv, pentru prima oară poate, ca cetățeni în adevăratul sens al cuvântului. Să nu uităm că acest cuvânt nici nu exista în limba română în urmă cu 150 de ani. Adoptat în mod brusc, o dată cu modernitatea, el nici nu era înțeles inițial de români, pentru ca apoi să fie mai mult un termen vehiculat în texte de legi, ziare și discursuri parlamentare, dar fără prea mare semnificație pentru românul de rând. Acum românii au dat un sens deplin acestui cuvânt. Și poate că de acum încolo cetățeanul va începe să fie mai demn și mai respectat în România.
3) Desigur, se poate spune că nu toți românii sunt de acord cu cei din stradă. În mod cert este așa. Se poate susține, și s-a spus deja, că cei din stradă sunt în bună măsură reprezentanți ai clasei de mijloc, cei care au avut de câștigat de pe urma celor 27 de ani de post-comunism. Dar, să nu uităm, tranziția a avut și perdanții ei, și aceștia sunt mulți, mult mai mulți. O parte dintre ei sunt plecați în străinătate, alții sunt uitați prin satele sau orașele României. Ei sunt tăcuți. Nu protestează pentru nici o cauză. Din când în când PSD-ul își mai aduce aminte de ei, la alegeri. Și o bună parte (probabil majoritatea) dintre ei votează PSD. Să nu ne iluzionăm însă, PSD-ul nu a făcut absolut nimic în toți acești ani pentru îmbunătățirea soartei lor. Nu a făcut decât să le mai mărească puțin leafa sau pensiile pentru a le lua înapoi banii promiși în campaniile electorale prin intermediul clientelei de partid. Nu a existat în România, în cei peste 25 de ani, nici o politică coerentă de dezvoltare locală. Nu a existat nici o politică de dezvoltare socială. Dovadă, imensele părți din România care sunt rupte de istorie. Au existat în schimb privilegii acordate sistematic anumitor categorii sociale, conectate la putere. La puterea tuturor partidelor. De aceea putem spune că, la ora actuală, nici un partid din România nu-i reprezintă cu adevărat pe români. PNL-ul nu-i reprezintă pe cei din clasa de mijloc, după cum au confirmat-o pe deplin rezultatele acestor alegeri, după cum nici PSD-ul nu-i reprezintă pe ceilalți români, decât în măsura în care încearcă să-i mai păcălească încă patru ani. E drept că prin campania electorală pe care a avut-o, PSD-ul a reușit să trezească speranța unei bune părți din ceea ce numim clasa de mijloc, dar mișcarea pe care a făcut-o acum a aruncat cu siguranță totul în aer. O criză se anunță la nivelul PSD-ului, și este foarte posibil ca ea să pună stăpânire pe întreaga clasă politică. Dacă partidele nu vor găsi o cale de a ieși din această criză, nimic bun nu se arată la orizont.
4) Trebuie să o spun: nu sunt un fan al luptei anti-corupție. Am scris cu ceva vreme în urmă că asumarea luptei împotriva corupției, ca singura linie de acțiune politică, nu va duce nicăieri pe termen lung. Este un fapt evident, că de la terminarea mandatului președintelui Băsescu, DNA a devenit cel mai important actor politic din România. Multe rezultate electorale au fost influențate decisiv de dosarele făcute de DNA. Și asta nu este deloc în regulă pentru o democrație. Mai ales una care nu este încă maturizată, cum este democrația noastră. De aceea, acum era momentul prielnic pentru ca lucrurile nefuncționale din justiție să fie rezolvate și să ne concentrăm mai departe pe chestiuni legate de dezvoltare economică și socială. De dezvoltarea României. De altfel, acesta era și mirajul programului PSD-ist. Însă, în totală contradicție cu ceea ce a promis, prin acțiunile sale PSD-ul a readus problema anti-corupției pe pagina întâi a agendei publice! Chiar dacă unii simpatizanți ai stângii bombăne (pe bună dreptate) că sunt multe alte probleme importante care nu sunt discutate, pare că falia politică este din nou conturată în funcție ce criteriul „corupți” versus „anti-corupți”. Iar asta nu este deloc bine pentru societate, căci rolul justiției într-o societate este să-i penalizeze pe cei care încalcă legea și nu să construiască discursuri politice. În momentul de față, reluarea discursului anticorupție, nu va face decât să ne cantoneze pe viitor într-o epocă pe care o credeam apusă o dată cu regimul Băsescu. Asta dacă nu cumva criza se va adânci…
În concluzie, nu pot să nu remarc contradicția flagrantă dintre felul în care s-au comportat cetățenii ieșiți în stradă și paralizia care pare a cuprinde clasa politică. Între exemplul de demnitate și determinare a celor din stradă și strategia subterană și manevrele diversioniste ale celor de la putere. Va putea pune oare populația presiune pentru a realiza schimbările de care e nevoie? Este greu de spus, însă un pas important a fost făcut: abuzurile grosolane nu au mai fost tolerate!
