Cele mai surprinzătoare rezultate de după 1989. Iohannis, out-siderul care risca să rămână out-sider, îl face aproape KO pe contra-candidatul său în turul doi, și-l bate la o diferență de 10 procente! Rezultat pe care absolut nimeni nu l-a putut anticipa, și pe care acum analiștii încearcă să-l explice post-factum. După ce entuziasmul câștigătorilor s-a mai domolit, iar învinșii fac eforturi să accepte realitatea, poate nu ar fi rău să privim în urmă la ultima lună și jumătate de campanie și să tragem linie.
Această campanie electorală a fost cu siguranță cea mai slabă campanie din ultimii 25 de ani. În primul tur nu a existat nici o dezbatere între candidați (deși, har Domnului, au fost în număr de 14!) și nu a existat nici o temă care să facă agenda campaniei, în afară de ridicările și arestările zilnice efectuate de DNA. Având în vedere că PSD-iștii aveau în memorie ultimele două alegeri prezidențiale, când au pierdut alegerile deși candidatul lor a pornit din poll-position, guvernul Ponta și-a luat dinainte toate măsurile de siguranță. Pregătirea campaniei și „ungerea” aleșilor cu bani de la buget a fost acțiunea, poate, cu cea mai mare amploare de până acum: reducerea CAS, amnistirea celor care au primit bani de la buget, e drept, din vina funcționarilor, promisiuni cu mărirea pensiilor, a salariului minim, a alocației pentru copii, 150 de euro pentru profesori între cele două tururi, cupoane alimentare pentru cei din mediul rural etc. E clar, Ponta a vrut să-și atragă simpatia și sprijinul a cât mai multe categorii sociale. Acțiunea la nivelul „infrastructurii” a fost însoțită de cea de la nivelul ”suprastructurii”. O puternică campanie mediatică, începută cu fastuoasa lansare de candidatură de pe Național Arena în prezența a 70.000 de oameni, un mesaj de unitate cu tentă de naționalism religios, la care BOR-ul a aderat, fără rezerve pe alocuri, televiziuni prietene care nu ezitau să recurgă la cele mai josnice atacuri împotriva contra-candidatului.
De cealaltă parte, un Klaus Iohannis taciturn, greoi în discurs, fără să reușească să-și comunice viziunea și cu o lozincă legată de lucrurile bine făcute. Cu toată această disproporție, uneori se simte că lui Victor Ponta îi e frică. Ascunderea propriei slăbiciuni e principalul scop al măsurilor sale. Apoi, fuga de dezbatere. În primul tur condiționează dezbaterea de prezența tuturor candidaților (mizând tocmai pe faptul că nu vor veni toți), iar în turul doi refuză oferta unei dezbateri pe teren neutru la care să aibă acces toate televiziunile. Îi întinde în schimb o capcană lui Iohannis: staff-ul său anunță programul a 4 emisiuni la care Ponta va participa și unde își așteaptă contra-candidatul. Motivația acestei tactici e simplă: Iohannis e pe locul doi, e nevoit să recupereze, deci nu poate decât să intre în joc. Ceea ce va și face, sub presiunea celor din jur. Se prezintă în mod surprinzător la Realitatea TV, absolut nepregătit, și are loc un talk-show improvizat unde Iohannis încasează lovitură după lovitură iar Ponta jubilează. Întreaga emisiune nu e însă foarte departe de show-urile zilnice pe care ni le oferă televiziunile de știri și foarte departe de ceea ce trebuie să fie o dezbatere prezidențială. Mai are loc o înfățișare la B1 TV unde Iohannis se prezintă într-un mod acceptabil.
Pe scurt, atât cât s-a putut vedea din campania electorală, cred că am avut cei mai slabi candidați pe care partidele politice i-au oferit din 1989 încoace. Și, pentru prima oară, o strategie de evitare a unei dezbateri corecte, care să atingă toate temele politice majore. Alături de răul pe care l-au făcut televiziunile aservite politic în ultima vreme este, probabil, încă un pas înapoi pentru democrația autohtonă. Pentru ca acest lucru să nu se mai repete, ar trebui introdusă în legea electorală obligativitatea ca televiziunea națională, în virtutea faptului că e televiziune publică, să organizeze aceste dezbateri. Fără dezbatere democrația nu poate exista.
Mai rămâne apoi problema, mult mai gravă, a votului din diaspora. Dreptul la vot al oricărui cetățean, un alt criteriu minimal al democrației. Comentariile și atitudinea față de această problemă, a celor care au organizat alegerile, au fost mult sub limita acceptabilului. De altfel ele au iritat populația și l-au făcut câștigător pe Iohannis, în mod absolut surprinzător, împotriva întregului sistem bine pus la punct și a tuturor măsurilor de siguranță luate de PSD. Pe scurt, de data asta cetățenii au fost cu mult peste cei care pretind că îi reprezintă. Sperăm ca „reprezentanții” noștri să fie capabili să învețe ceva din acest episod. Altfel lucrurile vor involua și mai mult. Îl așteptăm deci pe noul președinte să inițieze, așa cum a promis deja, legea votului prin corespondență, și Parlamentul să o voteze.
Altfel, din firava noastră democrație, mai rămâne doar populismul. Iar populismul duce întotdeauna, după cum știm încă de la antici, într-o singură direcție: spre tiranie.