După moartea Regelui Mihai tema monarhiei a revenit din nou în dezbaterea publică. Primăria Municipiului București s-a mișcat, în regim de urgență am putea spune, pentru a cinsti memoria fostului rege. Marţi, 19.12.2017, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat propunerea primarului general Gabriela Firea, de a schimba numele Parcului Herăstrău în Parcul Regele Mihai. Această iniţiativă vine la doar câteva zile după decesul regelui şi a fost motivată în felul următor: „Suntem datori să cinstim memoria unui Rege tânăr care a asigurat acel suflu ”altfel” într-o lume decimată de război şi ulterior într-o lume cenuşie, dominată de ură, de teamă, de fals. Lumea de atunci, lumea anilor celui de-al II-lea război mondial, îi este îndatorată pentru că prin acţiunile sale, a contribuit la sfârşitul războiului. Lumea îi este îndatorată nu pentru timpul scurtat ci pentru vieţile salvate”.
O iniţiativă lăudabilă, desigur, care însă a provocat şi reacţii imediate de indignare, contrare, putem să presupunem, scopului propus, având în vedere consensul din Consiliu cu privire la această măsură. Putem să atribuim acest consens emulaţiei generale create de tristul eveniment recent, însă în acelaşi timp putem să ne întrebăm în ce măsură este binevenit locul ales.
În primul rând o remarcă: este de o ironie care frizează absurdul faptul că numele Regelui Mihai este acordat chiar acelui parc care în trecut a purtat numele tatălui său, fiind binecunoscută relaţia de animozitate dintre cei doi. Dacă regele Carol al II-lea chiar a contribuit la crearea acestui parc (amenajarea lui fiind realizată în perioada domniei sale), care este contribuţia Regelui Mihai? Faptul că reşedinţa regală oficială (până la noi ordine) se găseşte acolo? Pe acelaşi principiu Muzeul Naţional Cotroceni ar trebui să poarte numele preşedintelui a cărui reşedinţă oficială este în acelaşi palat?
Desigur, la fel ca (sau poate mai mult ca) întregul oraş Bucureşti, zona în care se află parcul a fost lovită de-a lungul ultimului secol de nenumărate schimbări de nume. Poate cel mai relevant exemplu este cel al intersecţiei din care se accede în parc, Piaţa Charles de Gaulle, fostă Aviatorilor, fostă Stalin, fostă Hitler.
Practic, singura arteră din zonă care şi-a păstrat numele neschimbat din secolul al XIX-lea până în vremurile noastre a fost Şoseaua Kiseleff, numită astfel după cel care a pus bazele modernizării Ţărilor Române în prima jumătate a secolului al XIX-lea, care de altfel a şi iniţiat planurile arterei respective. Şi totuşi, consilierii PNL ne aduc aminte că această şosea a purtat, în timpul celui de-al doilea război mondial (1940-1944) chiar numele Regelui Mihai. Din această cauză, aceeaşi hotărâre a Consiliului General de marţi decide redenumirea secţiunii dintre Casa Presei şi Arcul de Triumf: „Bulevardul Regele Mihai I al României”.
Cele două modificări, iniţiate probabil cu bune intenţii, au rezultate cel puţin discutabile. În primul rând îl situează pe Regele Mihai, fără voia lui, într-o galerie de personalităţi controversate ale istoriei, care imediat după moarte au denumit locuri publice. Cea mai mare parte dintre cei care citesc acest material în aduc aminte cu siguranţă de Leningrad [i]. Un alt exemplu este cel al lui Vasile Milea, care după sinuciderea sa din decembrie 1989 a dat numele uneia dintre marile artere din Bucureşti, decizie care este şi astăzi controversată.
În al doilea rând decizia revenirii la numele Regelui Mihai pentru un segment din Şoseaua Kiseleff ne aduce aminte de o serie de personalităţi ale istoriei care au dat nume de locuri publice fiind încă în viaţă. Pe lângă sus-menţionaţii Hitler şi Stalin (care, împreună cu apropiaţii săi, a dat numele a nenumărate oraşe importante din URSS [ii] dar şi din alte ţări comuniste) [iii] se cuvine amintit şi celălalt „rege”, Gheorghe Hagi, care a dat pentru scurt timp, numele stadionului din Constanţa (numele fiindu-i retras după ce o echipă antrenată de Hagi a învins echipa locală) [iv]. De altfel, încă din timpul vieţii sale, regele Mihai a dat numele unui liceu din Bucureşti, Colegiul Tehnic Feroviar „Mihai I”, care, printre altele, se mândreşte cu o foarte bună clasă de… fotbal.
De fapt, această euforie a redenumirii locurilor publice din Bucureşti, al cărei obiect este acum însuşi defunctul rege, ţine mai curând de istoria tumultuoasă a României în ultimul secol, care se traduce într-o confuzie de memorie identitară. Mereu apar nume noi care trebuie onorate, chiar şi prin divizarea marilor bulevarde în mici segmente, fiecare cu alt nume (axa Est-Vest Kogălniceanu – Regina Elisabeta – Carol I – Ferdinand I/ Pache Protopopescu sau axa Nord-Sud Magheru – Brătianu – Bălcescu). Oare Bulevardul şi Parcul Regele Mihai I al României vor avea soarta Pieţei Eudoxiu Hurmuzachi [v] sau cea a locurilor ce poartă numele predecesorilor săi [vi]?
O ultimă întrebare: având în vedere cele de mai sus, oare Regele Mihai s-ar fi simţit onorat de deciziile Consiliului General?
Note:
[i] Oraşul Sankt Petersburg de astăzi a purtat acest nume între 1924 (chiar anul morţii lui Lenin) şi 1991 (anul căderii URSS)
[ii] Stalingrad, Kaliningrad, Voroşilovgrad, Kirov şamd
[iii] Oraşul Stalin din Republica Populară Română, actualul Braşov (http://www.brasovistorie.ro/proiecte/orasul-stalin-pe-intelesul-tuturor)
[iv] Trimiterea nu este atât de deplasată cum ar părea la prima vedere. Se pare că Regele era un suporter al „regelui”: http://adevarul.ro/news/sport/video-regele-mihai-s-a-intalnit-doua-jucatorii-nationalei-fotbal-fost-posibila-intrevederea-1994-1_5a32df4d5ab6550cb833a4b0/index.html
[v] Câţi dintre noi ştim că Piaţa Muncii poartă în mod oficial acest nume?
[vi] Pe măsură ce trece timpul, din ce în ce mai puţini taximetrişti din Bucureşti trebuie lămuriţi că Bulevardul Ferdinand I este fostul Bulevard Gheorghi Dimitrov iar Parcul Carol este fostul Parc al Libertăţii
