De câteva zile circulă în spațiul virtual articole și se poartă discuții despre boicotarea alegerilor europarlamentare de pe 25 mai. Ideea boicotului și a protestului în stradă a fost lansată de unii dintre inițiatorii protestelor din toamnă împotriva exploatării de la Roșia Montană. A fost lansat și un slogan: „Adevărații cetățeni nu merg la vot. Ei ies în stradă!” Ideea a fost susținută și de unii jurnaliști care au publicat articole ce îndeamnă la neprezentarea la urne. Printre cei care îndeamnă la boicot prin neparticipare sunt Ioana Lupea sau Doru Bușcu. Oamenii spun că de 25 de ani se merge pe ideea alegerii răului celui mai mic și că în felul acesta nu s-a ajuns nicăieri. Au apărut și unele opinii care solicită includerea pe lista de vot a opțiunii „Nu vă vreau”!
Desigur, o motivație puternică pentru a te prezenta la vot nu prea există. Temele cu adevărat importante (legate de dezvoltarea sectorului energetic, a agriculturii, de stimularea dezvoltării industriale, educație, sănătate, de poziția României față de pricipalele politici europene etc.) au fost sistematic evitate în această campanie, politicienii au continuat circul lor obișnuit în studiourile televiziunilor de casă, și singurele dezbateri cu ecou s-au purtat în jurul afișelor și sloganurilor electorale (dacă imaginile au fost copiate sau dacă sloganurile mint!). Alegătorul se simte captiv, simte că orice ar alege lucrurile nu se schimbă, ele funcționează de 25 de ani după aceeași rețetă, care nu pare a fi în avantajul său, ci doar al celor care fac parte din rețelele de influență și luptă pentru putere. De altfel, sociologolul Mircea Kivu demostrează într-un mod convingător că, în conformitate cu ceea ce spun sondajele și după cum au fost întocmite listele candidaților, 75% dintre numele celor care vor ocupa fotoliul de europarlamentar pot fi cunoscute deja! Alegătorilor le rămâne să decidă pentru restul de 25%, adică pentru aproximativ 7 europarlamentari! Mai mult de jumătate dintre cei care vor fi aleși (19 din 32) au avut deja un mandat de europarlamentar.
Există așadar motive suficiente și întemeiate pentru a boicota aceste alegeri. Este însă boicotarea prin neprezentare o soluție potrivită? Personal cred că nu. După cum se știe și s-a repetat deja, o prezență scăzută la vot nu face decât să fie în avantajul celor care controlează deja aparatul administrativ și rețelele de alegători. Ponderea votacilor de partid este mai mare în totalul numărului de voturi exprimate în cazul unei rate ridicate de absenteism. Apoi, în al doilea rând, și mult mai semnificativ, în cazul boicotării prin neparticipare, nu se mai poate face nici o diferență între cei care nu au participat în mod voluntar la vot și cei care nu au făcut-o din lehamite, indiferență sau dezinteres. Dacă absenteismul ar fi de 70% de unde am ști câți au refuzat votul în mod voluntar? 5%, 10%, 50%? Totul s-ar topi în masa mare și amorfă a indiferenței. Iar rezultatele ar fi aceleași. S-ar rușina politicienii în fața unor astfel de rezultate? Personal cred că nu.
De aceea, pentru cine dorește boicotarea acestor alegeri, cred că soluția cea mai bună e participarea la vot, anularea acestuia și protestul în stradă. Pentru ce să protestezi? Evident, în primul rând pentru schimbarea legii partidelor politice, care este în momentul de față cea mai restrictivă lege din Uniunea Europeană! România este printre cele mai sărace țări din UE, dar aici monopolurile politice sunt foarte bine instalate, chiar de la nivel local. Evident că aleșii nu au nici un interes să schimbe acest lucru dacă nimeni nu le-o cere!
Așadar, dacă prezența la vot este de 80%, iar din cele 80 de procente, 50% din voturi sunt anulate, mesajul este unul cât și poate de limpede și fără echivoc. Ce s-ar întâmpla dacă din cei care își anulează votul, jumătate ar ieși în stradă? S-ar simți acest lucru? Cu siguranță că da! Politicienii ar simți că lumea nu este indiferentă la felul în care ei se comportă. Evident că mandatele se vor împărți tot conform calculelor inițiale, dar de data asta s-ar putea face cu ușurință diferența între cei care sunt indiferenți și cei care sunt nemulțumiți și protestează împotriva actualei stări de fapt. Și încă ceva. Calitatea vieții democratice dintr-o societate, oricât de slabă ar fi ea, nu poate fi îmbunătățită decât într-un singur fel: prin participare, de orice fel ar fi ea. Statul acasă nu poate fi o formă de participare în acest caz. Dimpotrivă, doar presiunea la adresa aleșilor poate să îmbunătățească într-o măsură cât de mică lucrurile. Problema legii partidelor politice trebuie introdusă și pe agenda politicienilor! De aceea pe 25 mai voi merge la urne, cel mai probabil îmi voi anula votul, iar apoi voi protesta în stradă.
